Browse posts tag by copii

Lăsați copiii să se murdărească! Să copilărească, de fapt!

0 Comentarii
Lăsați copiii să se murdărească! Să copilărească, de fapt!
Eram în parc acum două zile (oh, parcul, aducător de subiecte!) şi o fetiță de vreo patru ani a alunecat puțin pe nisip. În fund. -Vaaai, bunica, ți-am spus să nu mai sari, că te murdăreşti, i-a zis bunica ei, scuturând-o cu grijă. Imediat fetița a început să plângă. -M-am muldăliiiiiit! şi plângea cu zgomot. -Gata, bunica, te curăț eu acum! Şi mi-am dat seama că nu e un caz izolat. Des am auzit în parc

De la mamă la mamă: să fim mai blânde unele cu altele

0 Comentarii
De la mamă la mamă: să fim mai blânde unele cu altele
Astăzi simt un soi de disconfort în stomac,  fiindcă am ajuns la o etapă unde s-a întors roata. Dacă până acum, în mare parte, Luc a fost cel mai mic dintre copiii cu care a interacționat, dacă până acum el a fost cel care era lovit, căruia i se luau jucăriile din mână, cel care plângea şi venea la mine în brațe când un copil nu voia să se joace cu el, dacă până acum eu

Educația copiilor noştri începe cu noi, părinții

0 Comentarii
Educația copiilor noştri începe cu noi, părinții
Copilul meu, doi ani şi şase luni, s-a aplecat ieri de două ori să ia nişte deşeuri de pe jos şi să le pună la un coş de gunoi public. Nu l-am îndemnat eu, nici nu l-am oprit. Tot ieri, s-a urcat în scaunul lui de maşină, a zis un “mami, mizerie” şi a început să îl scuture cu mânuța. Azi, şi-a pus pantofii în pantofar, a dărâmat hainele din dulap, dar le-a pus la loc,

Nu mai judecați copiii după prima impresie

0 Comentarii
Nu mai judecați copiii după prima impresie
Ştiu că mulți am crescut cu ideea că “prima impresie contează”, mulți ne străduim să fim pe placul tuturor, mai ales când îi întâlnim prima oară. Ne punem cămaşă când mergem la interviu, luăm un buchet de flori când mergem la un date, spunem cele mai interesante poveşti din viața noastră, cele mai amuzante glume sau încercăm, pe cât posibil, să ne ascundem din defecte. Ca să facem -nu-i aşa? – o impresie bună. Sigur, până

Dar de noi, mamele, cine are grijă?

0 Comentarii
Dar de noi, mamele, cine are grijă?
Ştiu că aşa cum nu există două degete identice, aşa nu există familii care să coincidă întru totul. Sunt familii în care tatăl este implicat, sunt familii în care tatăl este prezent doar cu numele, iar în rest lipseşte cu desăvârşire, sunt familii monoparentale sau – în cel mai fericit caz – familii în care bunicii participă activ şi vin în ajutorul copiilor şi nepoţilor. Când sunt rugaţi. Dar indiferent de situaţie, mama tot mamă rămâne.

“Nu mă bate, te rog!” sau despre cum nu uitați că nu o să uite

0 Comentarii
“Nu mă bate, te rog!” sau despre cum nu uitați că nu o să uite
Eram cu Luc în parcul din cartierul nostru din Bucureşti, dându-l în leagăn, când un om de vreo 60 de ani se apropie de noi cu nepoțica lui. -Vrei un chips? îl întreabă domnul pe copilul meu. -Nu vrea, mulțumim, îi răspund zâmbind politicos. Încă nu a mâncat din comerț. -Dar bătaie mai iei la fund? îl întreabă din nou. -Nu ia şi nu o să ia niciodată. Nu sunt adepta violenței, îi spun pe un

Mame dragi, mergeți cu copiii la medic ori de câte ori vă spune inima

0 Comentarii
Mame dragi, mergeți cu copiii la medic ori de câte ori vă spune inima
Nu cred că am mai mărturisit vreodată, dar au fost momente în care eu mi-am spus clar că nu sunt bună în papucii de mamă. Că nu mi se potrivesc, că îmi sunt prea mari sau mă strâng incredibil. Şi nu mă refer la sentimentul de dinainte de a avea copii, de a nu avea habar ce semnifică de fapt mămicia. Nu, nu, ci după. Când Luc a avut prima criză de colici, când am fost

Aș fi putut să trăiesc fără să fiu mamă, dar nu m-aș fi cunoscut niciodată cu adevărat

0 Comentarii
Aș fi putut să trăiesc fără să fiu mamă, dar nu m-aș fi cunoscut niciodată cu adevărat
Copilul meu stătea cu capul rezemat de geam și privea țurțurii agățați de balustradă, ce se întinseseră parcă la horă. Era uimit de cât de mulți sunt, iar eu eram uimită de cât de mult îl pot iubi. Am deschis puțin ușa, cât să intre mirosul de gheață și să ne umplem plămânii cu recele din aer. Să ne spălăm și să ne aerisim inimile, parcă prea mult izolate de oase și straturi de piele. Am

Când ai nevoie doar de două mânuțe pe obraz

2 Comentarii
Când ai nevoie doar de două mânuțe pe obraz
Zilele acestea am fost cam absentă prin casă, fiindcă m-am ocupat de lansarea primei mele cărți publice pentru copii, “De unde ştii cum mă cheamă?”. Sigur, un eveniment frumos, care mi-a adus aer proaspăt şi curaj de a merge mai departe, dar mi-a luat din timpul meu cu Luc. Vineri, spre exemplu, m-am ascuns într-un colț, cu telefonul în mână, să răspund tuturor celor care îmi scriau, mă felicitau, mă întrebau dacă mai sunt locuri. Nu

De ce îmi e teamă să îmi crească altcineva copilul

0 Comentarii
De ce îmi e teamă să îmi crească altcineva copilul
M-am decis şi m-am răzgândit să scriu acest text de cel puţin 123 de ori. Îl am pe suflet demult, îmi creşte ca o ciupercă pe piele tot de-atât. Mi-a fost teamă să scotocesc prin dulapul minții amintiri care poate dor, care poate mă fac de râs. Dar cred că dorinţa de a ajuta oamenii care mă citesc e mai mare decât ego-ul meu. E mai mare decât mine. Scriu, așadar, îndoit, cu speranța că pot