copii Archives | Povesti din Bebelonia

Browse posts tag by copii

Trairi

“Nu mă bate, te rog!” sau despre cum nu uitați că nu o să uite

Postat la 21/05/2019 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Eram cu Luc în parcul din cartierul nostru din Bucureşti, dându-l în leagăn, când un om de vreo 60 de ani se apropie de noi cu nepoțica lui. -Vrei un chips? îl întreabă domnul pe copilul meu. -Nu vrea, mulțumim, îi răspund zâmbind politicos. Încă nu a mâncat din comerț. -Dar bătaie mai iei la fund? îl întreabă din nou. -Nu ia şi nu o să ia niciodată. Nu sunt adepta violenței, îi spun pe un

Detalii

Povestiri

Mame dragi, mergeți cu copiii la medic ori de câte ori vă spune inima

Postat la 05/02/2019 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Nu cred că am mai mărturisit vreodată, dar au fost momente în care eu mi-am spus clar că nu sunt bună în papucii de mamă. Că nu mi se potrivesc, că îmi sunt prea mari sau mă strâng incredibil. Şi nu mă refer la sentimentul de dinainte de a avea copii, de a nu avea habar ce semnifică de fapt mămicia. Nu, nu, ci după. Când Luc a avut prima criză de colici, când am fost

Detalii

Trairi

Aș fi putut să trăiesc fără să fiu mamă, dar nu m-aș fi cunoscut niciodată cu adevărat

Postat la 01/02/2019 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Copilul meu stătea cu capul rezemat de geam și privea țurțurii agățați de balustradă, ce se întinseseră parcă la horă. Era uimit de cât de mulți sunt, iar eu eram uimită de cât de mult îl pot iubi. Am deschis puțin ușa, cât să intre mirosul de gheață și să ne umplem plămânii cu recele din aer. Să ne spălăm și să ne aerisim inimile, parcă prea mult izolate de oase și straturi de piele. Am

Detalii

Trairi

Când ai nevoie doar de două mânuțe pe obraz

Postat la 25/11/2018 2 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Zilele acestea am fost cam absentă prin casă, fiindcă m-am ocupat de lansarea primei mele cărți publice pentru copii, “De unde ştii cum mă cheamă?”. Sigur, un eveniment frumos, care mi-a adus aer proaspăt şi curaj de a merge mai departe, dar mi-a luat din timpul meu cu Luc. Vineri, spre exemplu, m-am ascuns într-un colț, cu telefonul în mână, să răspund tuturor celor care îmi scriau, mă felicitau, mă întrebau dacă mai sunt locuri. Nu

Detalii

Amintiri Trairi

De ce îmi e teamă să îmi crească altcineva copilul

Postat la 26/10/2018 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

M-am decis şi m-am răzgândit să scriu acest text de cel puţin 123 de ori. Îl am pe suflet demult, îmi creşte ca o ciupercă pe piele tot de-atât. Mi-a fost teamă să scotocesc prin dulapul minții amintiri care poate dor, care poate mă fac de râs. Dar cred că dorinţa de a ajuta oamenii care mă citesc e mai mare decât ego-ul meu. E mai mare decât mine. Scriu, așadar, îndoit, cu speranța că pot

Detalii

Povestiri

Părinţii sunt jucăria preferată a copiilor

Postat la 16/09/2018 2 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Luc nici nu învățase să se rostogolească bine de pe spate pe burtă că eu mă și interesam de jucării. Citind diverse articole, în special cele care promovau educația Montessori, am aflat că nu este indicat să iei copiilor jucării multe, proaste și, implicit, ieftine, ci puține, bune și un pic mai scumpe (nu am mai găsit sursa). Se recomandă jucării pasive care să stimuleze creativitatea și imaginația copilului, din materiale cât mai naturale, în special

Detalii

Povestiri

Cele zece porunci (hazlii)

Postat la 16/07/2018 2 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Viaţa de părinte îţi aduce multe surprize, enigme, întrebări, frustrări, un amalgam de sentimente, trăiri şi amintiri. Iar ca să fie totul bine până la capăt, am ales să fac haz de necaz şi de toate lucrurile mai mult sau mai puţin exasperante. Fiecare are piticii lui, dar important este să îi distrăm. Aşa că, aveţi o listă de zece porunci ilare atât pentru părinţi, cât şi pentru cei ce se află în preajma lor 🙂

Detalii

Amintiri

Jocurile copilăriei mele

Postat la 24/03/2018 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

E lesne de înţeles că, de un timp de vreme, în special de când copilul meu a început să meargă, încep să mă socotesc și eu copil. Prin ochii lui Luc, mă văd cum zburdam și eu prin curtea bunicilor, printre păsări și animale, cum mă cățăram prin toți copacii ca maimuța și mâncam flori de salcâm sau zarzăre verzi și acre (noi le spunem zarzăne!) precum caprele, dar care îmi plăceau la nebunie. Făceam cort

Detalii

Povestiri

Minciunile albe. Ce ne spuneau părinţii acum 20 de ani ca să îi ascultăm

Postat la 12/03/2018 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Nu cred că am fost copilul perfect şi nici nu cred că s-a născut încă, dar am fost unul vesel. Acum mai bine de 20 de ani, când cântăream cât o scândură, eram ca un ied lăsat liber pe pajişte, toată ziulica zbenguindu-se pe afară. Eram plină de energie, voioşie, neascultătoare, fără astâmpăr şi atât de curioasă, încât în unele nopţi nu mă fura somnul până nu aflam ce mă măcina. Şi ca să mă tempereze,

Detalii

Povestiri

De ce vorbim noi, mamele, mult despre copiii noștri

Postat la 26/02/2018 2 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Prin tinereți, adică acum mai bine de un an și o lună, când mă mai întâlneam cu câte o femeie cu copil, mă minunam cât de mult poate să vorbească despre el într-un timp atât de scurt. Deși poate o întrebam din curtoazie ce mai face, nu puteam pleca până nu aflam la cât s-a trezit micuțul, la cât avea iar să adoarmă, al câtelea dinte urma să îi apară și ce meniu îi pregătise. Ba

Detalii