Blog dedicat mamicilor | Povesti din Bebelonia

“Tu ești proastă? Nu înțelegi că inima copilului tău nu mai bate?”

Continuăm campania #Suntoluptătoare, prin care încerc să strâng poveştile femeilor ce s-au luptat sau încă se luptă să devină mame cu toată forţa şi cu toate armele. Femei care trec pe lângă noi pe stradă, care stau chiar pe banca din faţa noastră, care ne zâmbesc politicos, fără să ştim prin ce au trecut. Cred că e important să vorbim despre aceste lucruri nevorbite tocmai pentru a oferi sprijin, alinare sau speranţă celor ce se regăsesc.

Detalii

Campanii

“Ne rugăm ca Dumnezeu să existe, să aibă ochi pentru ei când noi nu o să avem”

Postat la 22/04/2021 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

În seara asta, vă las un articol scris de prietena mea, Oana Boia, co-fondatoarea celei mai faine cafenele din Bucureşti în care am fost, Mom O’clock, ce, din păcate, s-a închis definitiv din cauza pandemiei. Dar, la finalul articolului, aflaţi cum s-a reinventat astfel încât Mom O’clock să vină în continuare în sprijinul nostru 🙂 *** Copiii schimbă ceva în noi pentru totdeauna. Aduc iubirea, liniștea și recunoștința în viața noastră, așa cum reușesc să stârnească

Detalii

Amintiri Campanii

În pandemie, tații au înţeles ce înseamnă să fii mamă

Postat la 19/04/2021 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Soțul meu împingea la căruciorul nostru drag, primit de la amicii noştri şi mai dragi de la Erfi, când la vale, când la deal, când în față, când în spate. Încerca să îl readoarmă pe Alec. Împingea şi se uita pe pereți, foarte serios. Nicio expresie facială. -Ce faci? S-a trezit deja? am întrebat în şoaptă. -A deschis ochii, da. Nu mă uit la el că după râde şi nu mai adoarme. Am plecat din cameră

Detalii

Amintiri Trairi

Mâine, voi veți fi un pic mai mari, iar eu…un pic mai mică

Postat la 15/04/2021 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Am fost să ne vaccinăm duminică, eu şi soțul meu, şi, cum nu avem cu cine lăsa copiii, i-am luat cu noi. Alec a dormit, iar Luc era cam tăcut. Avea emoții, pentru că, atunci când a venit asistenta să mă înțepe, m-a ținut strâns de mână şi m-a mângâiat. Femeia, cu părul creț, ieșit de sub capişon în zona urechilor, l-a privit pe deasupra ochelarilor: -Mda, acum când sunteți mici aveți grijă de mami, dar

Detalii

Campanii Campanii plătite

Cremă delicioasă de vanilie fără zahăr. Reţeta mamei (p)

Postat la 07/04/2021 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Poate ştiţi, poate nu ştiţi, dar eu nu i-am dat copilului meu zahăr până la trei ani. Acum are patru ani. Am fost foarte strictă, nebună chiar cu cei din jur care îi dădeau “doar să guste”, fiindcă la doi ani a fost anesteziat total pentru repararea a 6 dinţişori demineralizaţi genetic, ce au dat în abces. Zahăr îi mai trebuia. Dar de un an, m-am mai relaxat şi eu. Nu mai sunt adepta extremelor, copilul

Detalii

Campanii Sunt o luptătoare

“S-au născut 10 copii şi i-am auzit pe toţi. Pe al meu, niciodată…” * #Suntoluptătoare

Postat la 02/04/2021 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Detalii

Amintiri Trairi

DUPĂ CE-ADORMIŢI, EU VĂ MAI PRIVESC, VĂ MAI SĂRUT ŞI VĂ MAI IUBESC UN PIC…

Postat la 30/03/2021 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

După ce-adormiţi, eu rămân ţeapănă lângă voi şi vă sărut pentru toate dăţile în care nu am putut să vă sărut, Clipesc de mii şi mii de ori, să mă asigur că văd bine, că sunteţi aici, aievea, Palme din palmea mea, suflete venite din coastele mele. După ce-adormiţi, eu plâng şi mă gândesc la toate dăţile în care aş fi putut fi mai bine, în care aş putut fi mai bună, în care aş

Detalii

Campanii Campanii plătite

Să nu forţăm copiii să mănânce tot din farfurie! Ce alimente nu ar trebui să lipsească (p)

Postat la 29/03/2021 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Mama mea, după ce copilul a mâncat jumătate de castron, cu DOUĂ polonice de ciorbă: -Doamne, mamă, tu ţii copilul flămând, e piele şi os, mai dă-i măcar câteva linguri. Tot mama, după ce copilul a mâncat tot castronul, cu UN SINGUR polonic de ciorbă: -Bravo, mamaie, aşa creşti şi tu mare şi puternic. În ambele cazuri, copilul meu a mâncat la fel, un polonic de ciorbă. Când a mâncat tot din castron, a fost felicitat.

Detalii

Amintiri

Cuibăriți-vă la mine în brațe oricând vă cere inima şi oricât vă cere sufletul!

Postat la 27/03/2021 0 Comentarii de Alexandra Lopotaru

Eu simt că nu am fost ținută în brațe de părinții mei cât aş fi vrut. Cât ar fi trebuit să îmi umplu rezervorul. Cât aş fi avut nevoie. Poate nu ştiți, dar am plecat de lângă ei la 11 ani. Am plecat de la Voineasa la oraş, în Râmnicu Vâlcea, pentru o educație mai bună şi pe ei îi vedeam la sfârşit de săptămână. Făceam 70 km în 3 ore cu autobuzul, “Rata”, îi spuneam,

Detalii

Campanii Sunt o luptătoare