„Fiți mai blânzi şi mai buni de gură” sau despre cum în viaţă contează cât şi cum iubeşti

0 Comentarii
„Fiți mai blânzi şi mai buni de gură” sau despre cum în viaţă contează cât şi cum iubeşti
-Tataie, ți s-au umflat picioarele ca sacii de cartofi, ai apă în ele de nu mai poți să mergi. Hai, te rog, să te vadă un doctor. -Nu merg. Cine are grijă de animalele mele? -Cum cine? Noi, ai o grămadă de nepoți în jur. – Nu merg domnule, nu ştiți voi să duceți vaca la apă. Ea nu are voie să bea apă rece. -Cine? Vaca? – Măria. El este tataie al meu care m-a

Veşti extraordinare! Ovidiu Raeţchi ne susţine şi va iniţia un proiect de lege pentru asistarea alăptării în maternităţi

1 Comentariu
Veşti extraordinare! Ovidiu Raeţchi ne susţine şi va iniţia un proiect de lege pentru asistarea alăptării în maternităţi
-Pot să le spun cititorilor mei că sunteţi deschis la ideea de a avea specialişti, consultanți sau asistenți în maternități, care să ne înveţe cum să alăptăm după ce naştem? Să ne ajute să ne alăptăm copiii mai uşor? -Sunt total deschis şi o să şi facem, mi-a spus deputatul PNL Ovidiu Raeţchi. Alăptarea în România a început de câțiva ani să crească, încă de dinainte să fiu eu mamă și interesată de subiect. Dacă în

Copiii nu trebuie să calce pe urmele noastre. Ba chiar, noi trebuie să le facem punte pentru orice drum pe care îl aleg

0 Comentarii
Copiii nu trebuie să calce pe urmele noastre. Ba chiar, noi trebuie să le facem punte pentru orice drum pe care îl aleg
Scriam săptămâna trecută cum copiii noștri pot fi profesori excepționali. Că putem învăța de la ei cum să fim mai buni, mai fericiți, mai iertători, nepurtători de prejudecăți. Noi putem călca pe urmele lor, dar cred că ei nu ar trebui să umble pe ale noastre. Nu cred că ei trebuie să ne împlinească nouă visele și dorințele apuse, netrezite, demult ațipite. Luc nici nu se născuse bine, că Andrei din entuziasm mi-a spus că la

Noi ne iubim copiii mai mult decât ne vor putea iubi ei vreodată…

1 Comentariu
Noi ne iubim copiii mai mult decât ne vor putea iubi ei vreodată…
Mă iubeşte copilul meu cât îl iubesc eu? Simte oare aceeași dragoste pentru mine, întinsă pe cele patru orizonturi? Am căutat răspunsul la aceste întrebări de când l-am născut pe Luc. Am căutat răspunsul chiar de când mi-a zâmbit prima oară în pătuț, cu ochii încleştați, de când mi-a strâns pielea cu pumnul, de când l-am pus la sân şi nu a mai durut. De când m-a pălit ce-nu-se-poate-descrie dintre noi şi de când mi-am dat

Copiii nu doar că ne luminează nouă viața, dar ajută bunicii să trăiască mai mult

0 Comentarii
Copiii nu doar că ne luminează nouă viața, dar ajută bunicii să trăiască mai mult
Am scris mai demult despre beneficiile bunicilor în viața copiilor, dar se pare că și reversul – nepoții în viața bunicilor – este extrem de important. Zilele trecute, am dat peste un studiu publicat în revista Evolution and Human Behavior, care menționează că bunicii care au grijă de nepoți pot trăi mai mult decât cei care nu. Cercetătorii din Elveția și Germania au analizat 500 de persoane cu vârste cuprinse între 70 și 103 de ani,

Mame dragi, mergeți cu copiii la medic ori de câte ori vă spune inima

0 Comentarii
Mame dragi, mergeți cu copiii la medic ori de câte ori vă spune inima
Nu cred că am mai mărturisit vreodată, dar au fost momente în care eu mi-am spus clar că nu sunt bună în papucii de mamă. Că nu mi se potrivesc, că îmi sunt prea mari sau mă strâng incredibil. Şi nu mă refer la sentimentul de dinainte de a avea copii, de a nu avea habar ce semnifică de fapt mămicia. Nu, nu, ci după. Când Luc a avut prima criză de colici, când am fost

Să ne privim copiii și să învățam 7 lucruri esențiale de la ei

1 Comentariu
Să ne privim copiii și să învățam 7 lucruri esențiale de la ei
Copiii noştri cresc, adună zilnic experiențe, cunoștințe, sentimente, iar noi suntem oglinda lor. Suntem cel mai important exemplu şi model din universul lor mărginit. Rămânem cu maxilarul în şpagat de uimire când vedem cât de repede reușesc să ne copieze. Ne impresionează că duc telecomanda la gunoi, după ce aruncăm noi un dop. Ne impresionează că se tencuiesc cu iaurt pe față, după ce ne văd pe noi mâncând cu lingura. Nu ne vine să credem

Când orice altceva poate să aștepte…

0 Comentarii
Când orice altceva poate să aștepte…
Ai adormit în brațele mele îngreunate,  împreunate şi înghesuite, în timp ce ne legănam amândoi în balansoar. Erai cu genunchii la piept, ghemuit ca o omidă pe un lăstar, cu părul uşor transpirat. Îți clipoceau pleoapele frecvent, pesemne că visai. Poate te închipuiai bătând mingea și dând șuturi puternice, cum îți place ție. Poate te închipuiai modelând plastilină și fugind de mine ca să o bagi în guriță. Sau poate ne visai pe amândoi dându-ne pe

Aș fi putut să trăiesc fără să fiu mamă, dar nu m-aș fi cunoscut niciodată cu adevărat

0 Comentarii
Aș fi putut să trăiesc fără să fiu mamă, dar nu m-aș fi cunoscut niciodată cu adevărat
Copilul meu stătea cu capul rezemat de geam și privea țurțurii agățați de balustradă, ce se întinseseră parcă la horă. Era uimit de cât de mulți sunt, iar eu eram uimită de cât de mult îl pot iubi. Am deschis puțin ușa, cât să intre mirosul de gheață și să ne umplem plămânii cu recele din aer. Să ne spălăm și să ne aerisim inimile, parcă prea mult izolate de oase și straturi de piele. Am

“Sunt norocos sa te am, mama!” sau despre cum nu trebuie să demonstrăm nimic, nimănui

4 Comentarii
“Sunt norocos sa te am, mama!” sau despre cum nu trebuie să demonstrăm nimic, nimănui
Am fost pe o fâșie enervant de fragilă zilele acestea, fiindcă blogul a avut și încă mai are niște julituri tehnice. Primul bocanc în dos a fost anul trecut în august, când am pierdut orice urmă de date referitoare la trafic. Din noiembrie 2017, când l-am început, până în august 2018, eu nu mai am nicio dovadă e existenței cititorilor mei. Sigur, sunt doar niște cifre, mi-am zis, am eu timp să cresc. Zilele trecute am