Browse posts tag by bunici

Mi-e dor să fiu copil…

0 Comentarii
Mi-e dor să fiu copil…
Încă de când copilul meu a început să alerge, am început să mă socotesc și eu din nou copil. Prin ochii lui Luc, mă vedeam cum zburdam prin curtea de lângă fântână, printre păsări și animale, cum mă cățăram prin toți copacii ca maimuța și mâncam flori de salcâm sau zarzăre verzi și acre (noi le spunem zarzăne!).  Ori de câte ori ne jucam împreună pe sub masă, mă vedeam pe mine făcând cort din pături

Războaiele dintre părinți şi bunici ar trebui să înceteze spre binele copiilor

2 Comentarii
Războaiele dintre părinți şi bunici ar trebui să înceteze spre binele copiilor
L-am lăsat ieri pe Luc pentru prima oară singur, la Voineasa, la părinţii mei, pentru aproape cinci zile. Nu v-am mai spus, dar săptămâna trecută a avut conjunctivită şi otită, iar eu am ajuns la urgenţe cu gâtul inflamat. Aşa că, în ideea de a fi cât mai departe de microbii din Capitală, în ideea ca băiatul meu să se refacă, l-am lăsat chiar lângă o mică pădure de brazi. Cu mamaiu şi tataiu.  Iar azi-dimineaţă,

„Fiți mai blânzi şi mai buni de gură” sau despre cum în viaţă contează cât şi cum iubeşti

1 Comentariu
„Fiți mai blânzi şi mai buni de gură” sau despre cum în viaţă contează cât şi cum iubeşti
-Tataie, ți s-au umflat picioarele ca sacii de cartofi, ai apă în ele de nu mai poți să mergi. Hai, te rog, să te vadă un doctor. -Nu merg. Cine are grijă de animalele mele? -Cum cine? Noi, ai o grămadă de nepoți în jur. – Nu merg domnule, nu ştiți voi să duceți vaca la apă. Ea nu are voie să bea apă rece. -Cine? Vaca? – Măria. El este tataie al meu care m-a

Mamaia mea şi ciorapii de lână

1 Comentariu
Mamaia mea şi ciorapii de lână
Mamaia mea din Voineasa a murit acum câțiva ani. M-a durut atât de tare, încât mi-am scos din minte ziua, luna, anul şi refuz să mi le amintesc. Sigur, dacă ar trebui să mă gândesc, măcar puțin, aş pune direct degetul pe calendar. Dar permiteți-mi să nu. Ea a fost, fără doar şi poate, inima şi lipiciul întregii familii: patru copii, 11 nepoți, opt strănepoți* pe atunci. Luc ar fi fost al zecelea. Ea ne lega

Dependenţă de copil

0 Comentarii
Dependenţă de copil
Nu ţin minte să fi stat mai mult de trei ore fără Luc până să mă apuc de şcoala de şoferi. De când a fost cât un dovleac, el nu a acceptat suzetă sau biberon, aşa că întotdeauna a trebuit să îi iau după mine. Dar de prin februarie, de când am început orele de condus, m-am trezit că am lipsit de acasă şi zece ore. Zece. Şi în condiţiile astea nu mai aveam cum să

De ce visam eu oare să devin Om Mare?

0 Comentarii
De ce visam eu oare să devin Om Mare?
De ce visam eu oare Să devin om mare? Când azi mă tot gândesc Cum să mă trezesc Să fiu iarăşi mic Mai copilărind un pic… *** Când eram la grădinţă, eram atât de scundă şi schiloadă, că mi se vedeau venele indigo pe picioare şi, drept urmare, eram poreclită în mai multe feluri şi chipuri. Chipuri drăguţe, dacă stau bine să mă gândesc acum, însă atunci îmi displăceau. Mai toţi copiii îmi spuneau “biscuite-n dungă”,

Joaca de-a familia și modelele care mă inspiră: bunicii și părinții

0 Comentarii
Joaca de-a familia și modelele care mă inspiră: bunicii și părinții
Nu m-am gândit niciodată că o să îmi placă așa de mult nuvela în care eu sunt mama, Andrei e tata și Luc e copilul. Nu prea m-am gândit la postura asta înainte să mă văd în fața faptului împlinit, v-am mai spus. Mă mai jucam când eram mică de-a familia prin fața blocului, unde aveam bani din frunze și prăjituri din noroi, decorate cu petale de flori. Și cam atât. Oricum, țin minte că adesea