Decât să mă-ntrebe „Ce mi-ai adus?”, prefer să-mi spună „Ce bine că ai venit!”
Acum trei ani, pentru cine nu ştie, când Luc avea vârsta lui Alec, am stat 6 luni în Tokyo. Andrei lucra foarte mult, pleca dimineața şi ajungea seara, la 8. Era primul care pleca de la birou oricum, fiindcă japonezii aşa lucrează. Mult. Şi deşi pleca de la serviciu, venea acasă şi mai lucra şi […]
Fericiți părinții şi copiii cu bunici la țară. Aici, copiii se cresc mai uşor
Pentru cei care nu mă citesc constant sau pentru cei care dau, din greşeală peste articolul meu, fără să mă cunoască, dați-mi voie să mă prezint: Alexandra, mamă de doi băieți (cel mare – 4 ani jumătate, cel mic – 8 luni), născută şi crescută la țară, Voineasa, județul Vâlcea. Locuim în Bucureşti. Nu o […]
Pentru bunicii mei: de mi-ați fi cunoscut copiii…
Dragii mei bătrâni, Dragii mei bunici, Nu vă mai am de ceva vreme în casa veche, pustiită, Nu vă mai aud de ceva vreme vocea rumenită, Dar vă am aici, în mine. Dragii mei, De mi-ați fi cunoscut copiii, De le-ați fi auzit graiul, De le-ați fi şters părul transpirat, V-ați fi îndrăgostit. […]
Pentru bunicii care se implică în viaţa nepoţilor şi îi lasă pe părinţi să respire: MULŢUMIM!
În sarcina asta am dormit mai mult decât am dormit în toţi cei trei ani ai primului meu copil. Bine, exagerez, dar înţelegeţi ideea că aş dormi chiar şi acum când scriu. Ieri însă a fost apogeul. Fusesem la Vâlcea dis-de-dimineaţă să îmi fac analizele lunare de sânge (toxoplasma), unde m-am consumat foarte tare, că […]
Mâinile lui mici, care se vor face mari…
-Mami, ţine-mă de mânuţă, mi-a spus în maşină, el – în scaunul lui, eu – în locul meu. Voia să adoarmă cu mine, aşa, nemişcată lângă el, strângându-i degetele de catifea. Şi, ca de fiecare dată când mă emoţionez, priveam cu o lacrimă pe nara stângă cum închide ochişorii, cum se pierde în lumea viselor, […]
Arătaţi-le copiilor unde aţi copilărit, povestiți-le de cei dragi ce nu mai sunt
Am văzut că v-a plăcut poza de la articolul meu de ieri, aşa că azi aş vrea să vă povestesc un pic de Voineasa, o staţiune de munte din judeţul Vâlcea, la vreo 3 ore – 3 ore jumătate de Bucureşti şi la aproape 40 km distanţă de cea mai înaltă şosea din România, Transalpina. […]
Scrisoare de la copii către bunicii lor: “Ne e dol de voi!”
De pe 9 martie stăm în casă, în autoizolare, pe lângă Bucureşti, iar bunicii copilului meu sunt la Voineasa (părinţii mei) şi la Băile Govora (părinţii soţului). Am luat decizia de a nu merge la ei pentru siguranţa tuturor. Cel puţin, până nu se ridică restricţiile. Dar zilnic vorbim când cu unii, când cu alţii. […]
Convingeţi-vă părinţii şi bunicii să stea în case cât mai mult posibil! Noi stăm, în primul rând, pentru ei
Astăzi nu o să vă mai vorbesc de cifre, statistici, mărturii ale oamenilor din Italia. Nu o să vă mai alarmez că nu e de joacă şi că nu va fi nici peste câteva săptămâni, când va creşte şi numărul cazurilor de infectare de la noi. Am scris pe larg în două articole, aici, unde […]
Mi-e dor să fiu copil…
Încă de când copilul meu a început să alerge, am început să mă socotesc și eu din nou copil. Prin ochii lui Luc, mă vedeam cum zburdam prin curtea de lângă fântână, printre păsări și animale, cum mă cățăram prin toți copacii ca maimuța și mâncam flori de salcâm sau zarzăre verzi și acre (noi […]
Războaiele dintre părinți şi bunici ar trebui să înceteze spre binele copiilor
L-am lăsat ieri pe Luc pentru prima oară singur, la Voineasa, la părinţii mei, pentru aproape cinci zile. Nu v-am mai spus, dar săptămâna trecută a avut conjunctivită şi otită, iar eu am ajuns la urgenţe cu gâtul inflamat. Aşa că, în ideea de a fi cât mai departe de microbii din Capitală, în ideea […]
