Dragii mei bătrâni,
Dragii mei bunici,
Nu vă mai am de ceva vreme în casa veche, pustiită,
Nu vă mai aud de ceva vreme vocea rumenită,
Dar vă am aici, în mine.
Dragii mei,
De mi-ați fi cunoscut copiii,
De le-ați fi auzit graiul,
De le-ați fi şters părul transpirat,
V-ați fi îndrăgostit.
Mi-ați fi spus că seamănă cu mine.
De mi-ați fi cunoscut copiii,
Unul – mai brunet, altul – mai blond,
De le-ați fi şters lacrimile cu mâinile voastre crăpate,
De la sapă, de la fân, de la rânit,
V-ați fi îndrăgostit.
Mi-ați fi spus să am grjă de ei.
De mi-ați fi cunoscut copiii,
Le-ați fi dat cozonaci din aceia fardați de foc şi nucă,
Semințe de dovleac puse pe sobă la prăjit,
Mere ionatane, puse în brotină, la copt sau gutui aşezate, la rând, în geam.
Le-ați fi dat şi pâine înmuiată-n lapte proaspăt, stropită cu zahăr,
Cartofi prăjiți cu usturoi din viul nopții,
I-ați fi lăsat să sară pe hainele bocnă, înghețate-afar’ pe sârmă şi puse-n casă la uscat.
Cum săream noi.
De mi-ați fi cunoscut copiii,
Tu, mamaie, le-ai fi încropit păpuşi din cârpe,
Le-ai fi făcut ciorapi din lână țurcană,
Le-ai fi spus o poezie sau o rugăciune.
De i-ați fi văzut cum aleargă, cum râd, cum strălucesc,
Tu, tataie, i-ai fi pupat cu mustața ta aspră,
Le-ai fi cântat cu fluierul,
I-ai fi luat cu tine în podul grajdului, să luați ouăle din cuibar.
Cum luam noi.
Dragii mei bunici,
De mi-ați fi cunoscut copiii,
Acum, în plină iarnă,
V-ați fi îndrăgostit.
Iar ei, dacă v-ar fi cunoscut,
Ar fi fost cu două inimi mai bogați,
Ca mine.
Cu dor de voi,
Eu, cea pe care o cărați în spinare cândva şi care acum se întreabă dacă o să vă mai vadă vreodată…
Poza: noi 3, în seara asta
0
0
0
0
