Browse posts tag by Japonia

A fost odată un Paşte

0 Comentarii
A fost odată un Paşte
Mă cuprind emoțiile copilăriei când îl văd pe Luc cum doarme, liniştit. Când conştientizez că mai sunt câteva ore şi umează să vină bunicii lui, părinții mei, taman în Tokyo, la Capătul Pământului. Să facem Paştele împreună, aici, în țara cea mai apropiată de Soare. Cred că niciodată nu am lipsit din Voineasa de Paşti. Eu, darămite ai mei. Deşi sunt aici, mă văd foarte clar printre mieii lui tataie şi mamaie. Mă închipui în casa

Când copilul îți spune, pentru întâia oară, că te iubește

2 Comentarii
Când copilul îți spune, pentru întâia oară, că te iubește
Nu ştiam şi nu credeam să existe o bucurie mai mare față de momentul în care simți, pentru prima oară, magia, legătura aia ireală, cu copilul tău. Eu nu am simțit-o imediat, vă mărturisesc cu tristețe. Când mi l-au pus în brațe, în maternitate, fix după ultima străduință, am avut timp să îi văd nasul şi să mă bucur că am scăpat de dureri, care la mine au fost al naibii de nenorocite. A fost nevoie

Mamă de băiat

5 Comentarii
Mamă de băiat
Trebuie să recunosc în faţa voastră că am crezut că o să am fetiţă. Cred că îmi doream asta în subconştient, fiindcă mi se părea mai uşor de crescut decât un băieţel. Credeam că o să am mai mult habar într-ale vieţii, luându-mă pe mine ca reper. Dar și pentru că – să nu râdeți – mă gândeam că la bătrânețe o să mă sune sau o să mă viziteze mai des decât ar face-o un

Cum îşi călesc japonezii copiii în parcuri publice de aventură

2 Comentarii
Cum îşi călesc japonezii copiii în parcuri publice de aventură
Acum știu de ce nouă ne este frig, iar japonezii stau dezbrăcați și nu au treabă. Acum știu de ce noi avem câte două-trei straturi de haine, iar ei își scot bebelușii afară în picioarele goale și fără căciuli, deși bate vântul de abia pot să împing căruțul. De ce? Pentru că sunt căliți, nenică. Mai căliți parcă decât noi, care am crescut la munte (Bucureștiul ne-a făcut mai friguroși). E în cultura lor să se

Când cel mai frumos loc de pe pământ e la nasul nostru

0 Comentarii
Când cel mai frumos loc de pe pământ e la nasul nostru
V-am mai scris eu într-un guest post pe blogul Prințesei Urbane că am avut mult de tras cu dormitul la mijloc. Când eram pişpirică şi rămâneam la bunici, unde dormeam cu ei, cu frate-meu și doi verișori, toți șase în același pat, ne luptam care să doarmă la perete, fiindcă era locul cel mai răcoros. În mijloc, când nimeream, dormeam numai pe spate, cu nasul în sus, fiindcă nu îmi făcea nicio plăcere să simt respirațiile

Grădinile Palatului Imperial și restaurantul unde mănânci singur

0 Comentarii
Grădinile Palatului Imperial și restaurantul unde mănânci singur
Mă strofoc de o săptămână aproape să scriu acest articol. Admir foarte, foarte multe bloggerii de travel, că au răbdare și timp să povestească pe unde umblă și ce văd. Eu nu prea am. Nici de una, nici de alta. Mie îmi plac articolele mele rapide, de moment, pentru care “mă certați” că vi se umezesc ochii. Dar pentru că îmi crește tensiunea de bucurie când mă întrebați ce mai facem pe aici, pentru că am

Sperietura vieții mele

0 Comentarii
Sperietura vieții mele
Astăzi am crezut că mor. De fapt, astăzi mi-am dat seama cât de mult vreau să trăiesc. Dintr-o întâmplare cu multe coincidențe și legături dubioase, mintea mea a făcut socotelile și a dedus că, dacă nu aș fi încuiat ușa, nu aș mai fi putut scrie astăzi aici nimic. Să vă explic, pe scurt. Că pe lung, drept să vă spun, nu îmi arde. Azi-dimineață, în jurul orei 9.00, undeva la vreo 20 de minute după

Unde am fost în weekend + poze din cartierul nostru

3 Comentarii
Unde am fost în weekend + poze din cartierul nostru
Ştiți ce e cel mai fain când călătoreşti cu copilul? Sigur, nu poți să umbli pe unde şi cât ai vrea, nici măcar nu poți să fii sigur că te poți baza pe planul pe care îl faci cu cinci minute înainte. Oricând poate fi dat peste cap, oricând poate face triplu tulup şi trebuie regândit sau făcut un altul total diferit pe moment. Dar bucuria lui de a studia fiecare firicel cu lupa, de a

Mai ascultă-mi inima un pic…

0 Comentarii
Mai ascultă-mi inima un pic…
-Ce faci, mami? l-am întrebat când am văzut că îşi pune urechea pe scoarța unui copac. Eram printr-un parc mai sălbatic şi ne plimbam prin pădurea lui. -I-mi-ma, mi-a răspuns. Imima copac. Voia să îi asculte inima, aşa cum mi-o ascultase mie de atâtea ori. Aşa cum i-o ascultasem şi eu pe a lui de şi mai multe ori. Nu l-am întrerupt, ba chiar mi-am pus şi eu urechea pe trunchi. Adesea, în momentele mele de

Prima zi în Tokyo + poze din apartamentul nostru

5 Comentarii
Prima zi în Tokyo + poze din apartamentul nostru
Am ajuns ieri sau azi – încă îmi e neclar cum să îmi acomodez creierul – şi primul lucru pe care vreau să vi-l spun este că mă bucur că stau acum în pat. Cele 16 ore s-au lungit la 22 de ore din cauza unor defecțiuni tehnice ale aeronavei şi mi-am cam strâmbat şoldul de la scaune. Unul din avantajele de a fi mică (am un pic peste 1.5 m) a fost să încap pe