Dragii mei, ne mutăm, temporar, în Spania
Dragii mei, Acum două zile, când începusem să vă scriu aceste rânduri, Andrei ajunsese aproape în Spania, cu maşina şi bagajele noastre. Iar noi abia azi-dimineață am ajuns. Încă nu suntem în oraşul nostru, nu a fost zbor direct, aşa că poposim, două nopți, lângă mare. Iar Andrei e în drum spre noi. Aş fi […]
Când copiii vin pe lume, trebuie să le deschidem braţe pline de iubire, nu uşi poleite cu aur
Ne-am mutat la casă din Noiembrie şi să vă mărturisesc, cu mâna pe inimă, că ne place. As fi de-a dreptul făţarnică să spun că nu. Nu este nici cât o garsonieră, nu e nici cât un palat, dar are 3 dormitoare mici (mai mici decât dormitoarele apartamentulului nostru) şi un pod, unde Andrei mai […]
Indiferent de culoarea pielii unui copil, inima lui bate la fel
Am fost tristă zilele trecute, fiindcă o prietenă mi-a povestit o situație pe care nu o mai credeam posibilă în secolul al XXI-lea. Într-o Românie care se vrea cizelată, înțeleaptă, deschisă, ridicată la umărul unui nivel internațional, noi vorbim de xenofobie. Mi-a povestit cum vecina ei, ce tocmai a adoptat un copil de origine africană, […]
A fost odată un Paşte
Update: astăzi, 17 aprilie 2020, aproape la un an de când am scris textul de mai jos, petrecem Paştele doar noi trei, departe, pentru a doua oară, de Voineasa. Dacă anul trecut eram în Japonia şi ai mei au venit taman până acolo, să nu îl facem singuri, astăzi, la 3 ore distanță, nu ne […]
Când copilul îți spune, pentru întâia oară, că te iubește
Nu ştiam şi nu credeam să existe o bucurie mai mare față de momentul în care simți, pentru prima oară, magia, legătura aia ireală, cu copilul tău. Eu nu am simțit-o imediat, vă mărturisesc cu tristețe. Când mi l-au pus în brațe, în maternitate, fix după ultima străduință, am avut timp să îi văd nasul […]
Mamă de băiat
Trebuie să recunosc în faţa voastră că am crezut că o să am fetiţă. Cred că îmi doream asta în subconştient, fiindcă mi se părea mai uşor de crescut decât un băieţel. Credeam că o să am mai mult habar într-ale vieţii, luându-mă pe mine ca reper. Dar și pentru că – să nu râdeți […]
Cum îşi călesc japonezii copiii în parcuri publice de aventură
Acum știu de ce nouă ne este frig, iar japonezii stau dezbrăcați și nu au treabă. Acum știu de ce noi avem câte două-trei straturi de haine, iar ei își scot bebelușii afară în picioarele goale și fără căciuli, deși bate vântul de abia pot să împing căruțul. De ce? Pentru că sunt căliți, nenică. […]
Când cel mai frumos loc de pe pământ e la nasul nostru
V-am mai scris eu într-un guest post pe blogul Prințesei Urbane că am avut mult de tras cu dormitul la mijloc. Când eram pişpirică şi rămâneam la bunici, unde dormeam cu ei, cu frate-meu și doi verișori, toți șase în același pat, ne luptam care să doarmă la perete, fiindcă era locul cel mai răcoros. În mijloc, […]
Grădinile Palatului Imperial și restaurantul unde mănânci singur
Mă strofoc de o săptămână aproape să scriu acest articol. Admir foarte, foarte multe bloggerii de travel, că au răbdare și timp să povestească pe unde umblă și ce văd. Eu nu prea am. Nici de una, nici de alta. Mie îmi plac articolele mele rapide, de moment, pentru care „mă certați” că vi se […]
Sperietura vieții mele
Astăzi am crezut că mor. De fapt, astăzi mi-am dat seama cât de mult vreau să trăiesc. Dintr-o întâmplare cu multe coincidențe și legături dubioase, mintea mea a făcut socotelile și a dedus că, dacă nu aș fi încuiat ușa, nu aș mai fi putut scrie astăzi aici nimic. Să vă explic, pe scurt. Că […]
