Grădinile Palatului Imperial și restaurantul unde mănânci singur

Mă strofoc de o săptămână aproape să scriu acest articol. Admir foarte, foarte multe bloggerii de travel, că au răbdare și timp să povestească pe unde umblă și ce văd. Eu nu prea am. Nici de una, nici de alta. Mie îmi plac articolele mele rapide, de moment, pentru care „mă certați” că vi se umezesc ochii. Dar pentru că îmi crește tensiunea de bucurie când mă întrebați ce mai facem pe aici, pentru că am văzut că vă încântă poveștile noastre japoneze, o să continuu să vă arăt locuri faine din Tokyo. Poate-poate, vă conving să veniți și voi măcar o dată în toată viața asta.

Accestea fiind clarificate, vă las mai jos două locuri în care am fost săptămâna trecută, cu o descriere succintă.

  1. Grădinile Palatului Imperial

Împăratul și Împărăteasa Japoniei celebrează anul acesta 60 de ani de căsnicie și nu se cădea să nu îi vizităm. Sigur, nu am intrat în Palatul Imperial (înțeleg că este deschis publicului doar de câteva ori pe an), dar ne-am plimbat prin grădinile lui, situate chiar în centrul orașului. Le mai vizitaserăm o dată, anul trecut în mai, când erau toate florile înflorite și erau parcă un pic mai spectaculoase. Acum,  copacii abia înceapeau să înflorească, iar iarba era galbenă. Chiar și așa, îți vine să te ciupești când vezi cu câtă precizie este așezat fiecare bolovan, cu câtă migală sunt toaletați copacii, când constați că mici alei sunt pavate cu rumeguș, pentru a demontra – încă o dată – că este o țară 100% eco-friendly.

 

2. Ichiran, restaurantul unde mănânci singur, ca să te concentrezi pe gustul mâncării

După Grădini, am mers ușor pe străzi, timp de vreo 40 de minute (nu pun la socoteală 20 de minute pe care le-am dormit chiar peste drum de Grădini, într-un parc tare fain) și am ajuns la restaurantul în care am mâncat cel mai bun Ramen, mâncarea lor tradițională japoneză. Este un fel de supă cu tăiței și carne, condimentată în stil asiatic, cu sos de soia și miso.

Ichiran este un lanț de restaurante, de fapt, iar sloganul lor este Focus on taste. Astfel, se mănâncă individual, între trei pereți și ne îndeamnă să ne concentrăm doar pe mâncare. Pe bucătar îl vezi doar pe jumătate, până îți aduce Ramenul, apoi coboară un oblon și nu îl mai vezi deloc. O să înțelegeți despre ce vorbesc din pozele de mai jos.

Intrarea în restaurant
Comanzi și plătești la automatul din stânga, iar pe panoul din față sunt afișate locurile disponibile
Practic, e ca un bar
Bucătarul
Bucătarul a închis oblonul după ce a adus Ramenul
Luc dormea, iar eu savuram 🙂

Vă mai las o poză cu centrul orașului Tokyo, așa, de încheiere.

Cu prietenie,

Alexandra

Please follow and like us:
0
fb-share-icon0
Tweet 0
Pin Share0

Sunt jurnalist, blogger şi mama a doi băieți, Luc, un zvăpăiat de 5 ani, cu ochi-pelin şi gene lungi, şi a lui Alec, un delicios de un an, cu ochi-azur. Sunt o mamă care a strâns tot norocul din cele patru puncte cardinale la pieptul ei.

Sunt Alexandra Lopotaru şi vă invit în cea mai minunată parte din viața mea: în viața de părinte 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *