Acum știu de ce nouă ne este frig, iar japonezii stau dezbrăcați și nu au treabă. Acum știu de ce noi avem câte două-trei straturi de haine, iar ei își scot bebelușii afară în picioarele goale și fără căciuli, deși bate vântul de abia pot să împing căruțul. De ce? Pentru că sunt căliți, nenică. Mai căliți parcă decât noi, care am crescut la munte (Bucureștiul ne-a făcut mai friguroși). E în cultura lor să se călească de mici.
Și am să vă dau un exemplu banal, din cartierul nostru. Ieri dimineață, când afară erau 13-14 grade, ne-am dus în unul dintre cele mai frumoase şi mai mari parcuri din împrejur, Shinagawa. Parcul e destul de mare şi nici acum nu l-am văzut chiar pe tot. Ei, şi aici, într-un fel de pădure improvizată, au instalat un sistem de aventură. Imită efectiv mersul în natură cu cortul, unde copiii învață tehnici de supraviețuire, sapă șanțuri pentru apă și se înnămolesc de jos până sus. Am mai scris și astă-vară despre el și, deși eram atunci uimită, înțelegeam nevoia lor de a se răcori și a scăpa de căldură. Dar vă spun, nu am crezut că funcționează și acum, când până și pe ei îi mai vezi cu câte o geacă sau palton. Nu m-am gândit că și acum își lasă copiii să se joace în apă rece, în scutec, când eu mă zgribulesc când mai suflă vreo adiere.
Pe scurt, în acest mic parc de aventură public, pe care îl coordonează un ONG la inițiativa celor care guvernează sectorul, copiii:
*bat în oale
* învață să taie lemne
* învață să bată cuie
* învață să construiască diverse jocuri creative sau căsuțe pentru păsări
*se tăvălesc în noroi (având sisteme speciale care imită ploaia)
*fac foc şi coc bezele și cartofi
*se suie pe sfori şi panouri de cățărat
*se dau în leagăne din sfori
*se spală în butoi cu apă încălzită cu lemne
*citesc
*Stau în cort (doar pe timpul zilei, înțeleg)
Vă las mai jos poze de ieri, când ne-am jucat și noi cu ei (în apă nu am intrat niciunul), dar şi cele de astă-vară, când am văzut prima oară parcul. Îmi doresc să facem și noi așa ceva acasă. Îmi doresc mult.
IERI, între 13 şi 14 grade:
VARA TRECUTĂ:
Genial, nu? Așteptăm căldura să ne încumetăm și noi. Amândoi.
Pozele: arhivă personală (deși am acceptul lor să pun poze de la depărtare, am blurat chipurile copiilor unde mi s-a părut că era cazul, că așa am simțit)
Cu prietenie,
Alexandra
2 răspunsuri
Ar fi frumos sa existe astfel de parcuri si la noi, desi locuri de catarat avem si noi, insa de partea cu facut focul si batut cuie chiar nu stiu sa existe.
Poate doar când te înscrii la cercetaşi 🙂