Auzisem la Drd. Gabriela Maalouf, psiholog, despre cum emoțiile nu sunt pozitive sau negative, ci reacțiile noastre la ele pot fi astfel. Şi am avut un moment de Evrika: adică Furia nu este o emoție negativă?
În mod cert, nu este plăcută. Dar iată, aşadar, că este o emoție normală.
Şi m-a interesat mult Furia, vijelia aceea de sentiment. Tornada care pleacă din piept şi se împrăştie peste tot în corp. Ajunge la ochi, pe care îi încruntă. Ajunge la buze, pe care le țuguieşte sau le arcuieşte într-un strigăt de luptă. Ajunge în obrajii roşii, în venele umflate, în mâinile care simt, uneori, să spargă ceva.
Şi m-a interesat pentru că Furia a apărut, după ce l-am născut pe frăţior, la copilul meu mare. Mă bucur că acum, după trei luni, e din ce în ce mai rară, dar, la început, a fost prezentă multă vreme (am scris aici).
Nu o vedeam, dar o simțeam.
Sigur, ştiu că sămânța era un pui de gelozie, un pui de nesiguranță, un pui de temere, un pui de necunoscut în sufletul copilului meu. Dar toate escaladau rapid într-un țipăt furios, într-un trântit de uşi furios, în lovit cu furie.
Şi e greu să îți vezi copilul cum te refuză, cum te respinge, cum încearcă să te lovească sau să trântească pe gresie cu jucăriile. E al naibii de greu să îţi păstrezi calmul, să nu te înfurii şi tu, să nu îi răspunzi cu urlete, pedepse şi amenințări.
Dar cred că mai greu le e lor.
Cum putem să îi ajutăm? Putem citi ce zic specialiştii, dar, uneori, răspunsul e mai simplu decât am fi crezut: îi întrebăm.
Am primit de la Disney Junior, cu ocazia lansării sezonului 2 al serialului Blue, o floare-simbol, prin care să “creştem” şi să gestionăm o emoţie. Un exercițiu sau un joc de rol pe care îl puteţi face şi voi acasă, cu cei mici.
Eu am ales exact ce mă macină:
-Mami, vezi floarea asta pe care o udăm?
-Da.
-Este Furia, este o floare frumoasă, care uneori se înfurie tare, tare. Ce să facem noi să o ajutăm să nu mai fie furioasă?
-Să mai aducem o floare, mi-a răspuns senin.
-Încă o floare?
-Da, pe mama ei. Dacă o îmbrăţişează mama ei, îi trece.
Exact asta mi-a răspuns, iar mie mi s-au udat ochii la propriu.
Iată, aşadar, cum putem învăța lecții direct de la sursă. Iată cum putem să îi ajutăm să gestioneze un tantrum: prin iubire.
Nu ştiu dacă reuşesc să gestionez emoţiile copilului meu, dar încerc. Mă străduiesc.
De aceea am fost deschisă la noul sezon al lui Blue, o neobosită cățelușă Blue Heeler, de șase ani, căreia îi place joaca, fiindcă este inspirație pentru familie. Serialul include jocuri de conectare și oferă o mai bună înțelegere a emoțiilor și a modului în care cei mici le pot gestiona.
Blue este o incursiune autentică în viața unei familii cu copiii preșcolari și sărbătorește bucuria de a învăța și a crește prin joacă și amuzament.
Sigur, nu uităm de recomandările OMS (sub doi ani, fără ecran, iar până la cinci ani – maximum o oră pe zi), dar cum Luc are patru ani şi se uită de vreun an jumătate la desene, prefer să se uite la ceva educativ.
Premiera sezonului doi al serialului Blue va avea loc în data de 22 februarie, ora 18:30. Episoadele noi se vor difuza în fiecare zi, de luni până vineri, la aceeași ora.
Sunt curioasă dacă va fi şi un episod cu emoţia noastră 🙂
#blue
#DisneyJuniorRomania
Poza deschidere: arhivă personală
Cu prietenie,
Alexandra
0
0
0
0
Un răspuns