Despre tăierea frenului sau frenectomia Leei, bebeluşul meu, când avea 3 luni. Azi, la 2 luni după procedură, pot să spun că a fost o alegere înţeleaptă 🙂
Era 2 aprilie. Dimineaţă călduroasă, dar golul din stomac mai adăuga câteva grade. Mă uitam la puiul meu de 3 luni şi încercam să mă încurajez. “O sa fie bine, o să fie scurt, aşa mi-au spus zeci de mame pe facebook şi instagram. O să fie bine, o să papi mai bine, o să te îneci mai puţin. O să fie…” şi mi-am înghiţit cuvintele când am intrat în cabinet, unde ne aşteptau doamna doctor şi asistenta.
Fusesem iniţial la o şedinţă de fizioterapie combinată cu osteopatie, pentru deblocarea oaselor craniene, mi-au spus, cu atingeri fine şi blânde pe corp. Leea era relaxată şi fericită. Acest proces urma să ajute la ceea ce trebuia să facem în acea dimineaţă şi îmi dădea mie golul din stomac: frenectomia.
După cum v-am spus în prima parte, am ales (în funcţie de conjunctură) să tăiem doar frenul lingual. Dacă nu am fi tăiat frenul, am fi riscat să avem probleme cu:
✅️Alăptarea chinuitoare în continuare, unde lua constant aer.
✅️Înec la diversificare. Limba nu era suficient de mobilă cât să ajute la mestecare completă şi riscul să înghită alimente mai mari, nemestecate, era ridicat.
✅️Vorbitul. Frenul poate afecta pronunția unor litere sau grupuri de sunete ce necesită limba într-o anumită poziţie. Pot confirma, fiindcă primul meu copil nu pronunță perfect, perfect pe R, iar în urma acestei experiențe cu Leea, am descoperit că și el are un fren ușor restrictiv (dar Laura Hărdălău, profesor logoped şi fondatoare a comunităţii Jucării Vorbăreţe, ne-a spus că nu este grav şi că se corectează cu exerciţii de dicţie şi musculatură. Îi mulţumesc pentru ajutor)
✅️Dantura. Se pare că există o legătură între limbă şi bolta palatină, prima stimulând dezvoltarea celei din urmă. Cu alte cuvinte, când ai fren restrictiv, limba nu ajunge pe cerul gurii și, nefiind modelat/stimulat, se retrage, devine mai îngust, astfel că în viitor ar fi probabil nevoie de aparat/disjunctor care să facă spațiu pentru dinţii permanenți. Din nou confirm, copilul mare poartă disjunctor.
✅️Somnul fragmentat, neodihnitor (de la respiraţia orală).
LASER SAU FOARFECĂ?
Aşa că, având încredere că am găsit un specialist bun, blând şi empatic, am mers la frenectomie câteva zile mai târziu de la confirmare. Tăierea frenului se poate face prin laser, bisturiu sau foarfecă, în funcţie de preferinţa specialistului la care ajungi.
În ceea ce ne priveşte, doamna doctor Carmen Vega mi-a spus că ea preferă foarfeca, fiindcă e o tăietură mai curată, precisă, iar recuperarea e mai ușoară, pe când laserul e un pic mai agresiv. Singurul dezavantaj la foarfecă ar fi că îi curge bebeluşului un pic de sânge.
Pe de altă parte, doamna doctor Cristina Vancşa mi-a spus că recuperarea e la fel, indiferent de metoda folosită: laser, foarfecă sau bisturiu. “Folosit corect, laserul are o tăietură curată și intervenția durează câteva secunde. Avantajul este că diminuează semnificativ sângerarea. Ca disconfort, laserul este mai blând, de aceea se folosește și pentru tratamente gingivale și carii, nivelul de disconfort fiind similar cu cel al unei injecții în gingie (anestezia dentară). Indiferent de metoda folosită, este important ca frenul să fie secționat corect, adică până se obține aspectul de romb (nu doar ciupit anterior)”, mi-a spus doamna doctor Vancşa.
Personal, pentru confortul meu psihic, aş fi optat pentru laser. Ba chiar, după ce au pus-o pe masă, după ce au dat-o cu un gel anestezic şi au scos foarfeca, mi s-au înmuiat genunchii şi am întrebat-o pe doamna doctor dacă nu putem folosi, totuşi, laserul. Ea s-a uitat compătimitor la mine, iar Andrei mai avea un pic şi mă strângea de gât:
-Lasă femeia să îşi facă treaba, mi-a zis printre dinţi.
-Ţi-am zis, mie nu îmi place laserul. Şi, oricum, nu am, mi-a răspuns dr. Vega.
De aici, Leea a început să plângă, fiindcă i-au ridicat limba, s-a auzit un “clac” şi aia a fost. Nici măcar un minut. De cum au ridicat-o, i-au pus o compresă sterilă sub limbă, de unde curgea sânge şi s-a oprit din plâns. Într-adevăr, să vezi copilul cu sânge în guriţă nu este deloc plăcut, dar a fost mult mai uşor şi scurt decât mi-aş fi imaginat. Tăietura a fost destul de adâncă, sub limbă a rămas o găurică sub formă de romb. Aşa şi trebuie.
Nu a vrut să sugă imediat, în schimb şi-a odihnit capul pe umărul meu şi a oftat. La fel şi eu.
CUM A FOST TOATĂ ZIUA DUPĂ PROCEDURĂ?
Leea a supt prima oară la o oră după ce i-au tăiat frenul, tocmai ne urcasem în maşină să mergem acasă. S-a simţit diferenţa imediat. Trăgea cu mai multă putere, fără acel ţoncănit de aer şi s-a înecat abia la 5-6 minute. De regulă se îneca imediat.
După această masă, nu a mai vrut să mănânce. Nici la 2-3 ore, nici la 4, nici la 5, timp în care dormea şi era veselă. Eu încercam să o alăptez, dar nu voia. Până când, la un moment dat, a început să plângă. Brusc. Vreo 10 minute nu am ştiut ce să îi fac. Şi tot nu voia să mănânce.
Dar, nu ştiu cum, mi s-a luminat mintea şi mi-am spus: “Îi e foame, dar nu poate să tragă”. Probabil trecuse anestezia şi o durea.
M-am muls rapid şi i-am dat jumătate de biberon cu linguriţa. Vă daţi seama că mintea mă sabota şi mă biciuia “ţi-ai ţinut copilul flămând”. Şi, când a mâncat, am plâns de bucurie.
I-am dat şi o doză de antiinflamator (ne spusese să îi dăm doar dacă o deranja şi părerea mea e că, da, a deranjat-o) şi de atunci nu a mai refuzat.
Ba chiar, a doua zi, la revizie, ne-au zis că se cicatrizează bine, rombul de sub limbă fiind cum trebuie – albicios.
Şi ne-au reamintit să îi dăm cu un gel de calmare sau cicatrizare de care uitasem (îl aveam acasă, că e bun şi pentru afte, dar efectiv mi-a scăpat. I-am dat 2 zile apoi cu el. Poate n-ar mai fi durut-o aşa dacă îi dădeam din prima zi…)
Sigur, să ţineţi minte că bebeluşii sunt diferiţi, frenurile sunt diferite, procedurile sunt diferite şi cum a fost la noi se poate să nu fie şi la voi. Dar e bine să aveţi şi experienţa noastră în vedere.
Puiuca mea mică şi frumoasă a fost mai curajoasă decât mama ei şi mă bucur sincer că am ales să facem frenectomia (vorbesc la plural, că şi noi, ca părinţi, am simţit tot). Fiindcă alăptarea ni s-a îmbunătăţit cu 70-80%.
Cum au fost ultimele două luni şi ce a trebuit să facem ca frenul să nu se lipească, vă voi povesti în a treia parte.
Ultima parte.
Cu prietenie,
Alexandra
0
0
0
0
