În fiecare zi, amintiţi-le copiilor cât sunt de buni şi încurajaţi-i să facă fapte bune! (Exemple de fapte bune, p) 

M-am trezit, la un moment dat, cu un mesaj de la educatoarea lui Luc: 

Astăzi, Luc a ajutat-o pe colega lui să îşi lege şireturile. Iar în pădure, când a căzut, a ajutat-o să se ridice. A fost foarte drăguţ.

Iar acasă, mândră de el, am simţit nevoie să îl felicit, să îi spun că a fost minunat şi să îl întreb de ce a făcut acele lucruri:

Pentu că e pietena mea

Scurt, sincer, la obiect.

SAU

La Voineasa, la bunici, în vacanţa de vară, Luc se tot ducea la o vecină, care îi dădea bomboane (menţionez că nu exagerăm cu dulciurile, dar la bunici nu am ce face decât să mă relaxez). Şi, într-o zi, mă întâlnesc cu vecina. 

Ştii că îmi cere mereu două bomboane, nu? Pentru el şi pentru prietena lui, Miruna.

Nu ştiam, am zâmbit şi iar mi-a crescut inima. Fiindcă, uşor-uşor, copilul meu îşi dezvoltă empatia, compasiunea, generozitatea.

***

Îi învăţăm pe copiii noştri cum să îşi taie chifteluţa. Îi învăţăm cum să îşi tragă chiloţeii sau cum să îşi încheie un fermoar. Îi învăţăm cum să traga apa, cum să se spele pe mâini, pe dinţi, cum să îşi pună încălţămintea şi jucăriile la loc. Îi învăţăm să dea Bună ziua, să spună Te rog şi Mulţumesc.

Dar nu ştiu cât de mult ne concentrăm să îi învăţăm să fie buni.

Ba, aş reformula, fiindcă ei, copiii noştri, se nasc astfel. Se nasc atât de buni, atât de puri şi sinceri, cu o iubire atât de dezinteresată, încât poate noi am avea de învăţat de la ei. Totuşi, ceea ce ar trebui să facem pe măsură ce cresc, pe măsură ce dau cu nasul de lume, e să le cultivăm în continuare bunătatea. Să le fim exemplu, să le arătăm cât de frumos şi minunat este să ajutăm oamenii din jurul nostru.

Să le arătăm cât de valoros este să fim buni.

LA CE AJUTĂ BUNĂTATEA?

Cercetările în domeniu au arătat că “predarea” bunătăţii sau diversele lecţii de bunătate au o influenţă pozitivă asupra sănătăţii şi mediului academic. În şcoli, spre exemplu, ajută la creşterea stimei de sine, creşterea motivaţiei de a învăţa, îmbunătăţeşte frecvenţa la ore şi scade violenţa, bullying-ul. (sursa, aici

Sudiile mai arată că faptele bune îi ajută pe copii să se integreze mai uşor, să dezvolte percepţii pozitive asupra lumii şi să le îmbunătăţească starea de bine. (sursa aici

Mi-a plăcut mult ce a spus medicul David Schonfeld, director al departamentului de dezvoltare şi comportament pediatric al Spitalului de Copii din Cincinnati, SUA:

Nevoia de a ajuta este înnăscută şi, pe măsură ce cresc, creşte şi ea. La început, copiilor le place să-i ajute pe ceilalți pentru că îi ajută să obțină ceea ce vor. Apoi, o fac pentru că primesc laude. În cele din urmă, încep să anticipeze nevoile altora și devine satisfăcător să facă lucruri frumoase pentru oamenii din viața lor (…) Copiii vor să ajute la gătit cina, să spele mașina și vasele și, sigur, o vor face încet și imperfect la început. Îi învăţăm că pot face o diferența acasă. Aşa că, imaginați-vă cât de bine se vor simți când vor ieși în lume (sursa, aici)

 

CUM PUTEM SĂ ÎI AJUTĂM SĂ FACĂ FAPTE BUNE?
  • În primul rînd, aşa cum am spus, să facem şi noi, fiindcă bunătatea e un muşchi pe care îl putem copia şi exersa.

Să ne vadă pe noi când deschidem uşa unui bătrân.

Să ne vadă când, pe stradă, aruncăm gunoiul la coş.

Când oferim o floare bunicii, fără un motiv anume.

Când vedem un copil singur, plângând şi  să îl întrebăm dacă are nevoie de ajutor. 

  • Să doneze

Am făcut curat printre haine şi jucării şi i-am explicat cât de bucuroşi vor fi alţi copii să le primească. La haine, a dat deoparte cam tot ce îi era mic, dar când venit vorba de maşinuţe, le-a pus în cutie doar pe cele ba fără o roată, ba fără o portieră. Sigur, nu le-am dat nimănui, dar nici nu i-am stricat bucuria de a dărui. Momentan, pentru acestea a fost pregătit.

  • Să ude florile vecinilor

În casă, este destul de prezent cu responsabilităţile: pune jucăriile la loc, desface cumpărăturile, şterge praful (fiindcă i se pare distractiv să dea cu fâs-fâs-ul) şi, mai nou, e interesat de gătit. Însă am extins acest ajutor şi la vecini. Au plecat o săptămână în Grecia, ne-au lăsat cheile, iar Luc a venit cu mine de câteva ori să le ude florile.

  • Să ofere prietenilor lui…orice

Ba o floare, ba un măr, ba chiar şi o bomboană, iată, cum am scris mai sus (totuşi, nu îl las să ofere bomboane copiilor fără să îi cunosc sau fără să îi întreb pe părinţi înainte). Iar cel mai drăguţ exemplu a fost când, din senin, a vrut să ofere unei fetiţe din vecini un ursuleţ, cadou. 

  • Să spună scuze

Poate nu e chiar o faptă bună, dar mi se pare important ca Luc să ştie că poate greşi. Şi, când se întâmplă asta, e bină să ne cerem scuze şi să încercăm să reparăm greşeala. Nu să fugim sau să ignorăm.

  • Putem să citim cărţi despre prietenie şi cooperare.

 

  • Putem chiar să transformăm televizorul în avantajul nostru.

Luc nu s-a uitat la ecrane până aproape de trei ani, iar acum, la patru ani jumătate, se uită cu limită şi avem grijă la ce. 

Printre cele educative, la care se uită, numărăm şi „Păienjenelul Marvel şi prietenii lui uimitori”, prin care cei de la Disney Jr. vor să transmită un mesaj de pus în ramă: Nu trebuie să fii Supererou ca să faci fapte bune!

Păienjenel (Peter), preferatul copiilor, formează împreună cu prietenii săi, Fantoma- Păianjen și Spin, Echipa Păienjenel. Cei trei sunt sprijiniti si de amuzantul bot TRACE-E și împreună rezolvă misiuni speciale pentru prietenii, vecinii și orașul lor și salvează situația. Dacă Păienjenel se găsește într-o situație complicate și are nevoie de și mai multă putere de super-erou, fii sigur că un amic din echipa Răzbunătorilor precum Hulk, Ms. Marvel sau Pantena Neagră, îi va sari în ajutor. Ei învață ca lucrând în echipă, orice misiune este mai ușor și mai amuzant de îndeplinit.

Din 16 octombrie, desenul va fi difuzat în fiecare zi de weekend, de la 11:00, pe Disney Junior. Trailer, aici.

  • Îi punem faţă în faţă cu situaţii care necesită ajutor şi discutăm despre ele.

Ba chiar, putem să ni le imaginăm şi să purtăm un dialog despre fapte bune, aşa cum am făcut eu cu Luc, în videoclipul de mai jos. Să îi punem să răspundă iopotetic la Ce se întâmplă dacă…(o pisică e în copac, spre exemplu)? 

Sper să vă fi fost utile informaţiile şi să rămâneţi măcar cu un lucru: copiii n-au nevoie de puteri magice să facă fapte bune, ci au nevoie doar de noi.

#disneyjunior #EchipaPaienjenel #SpideyAndHisAmazingFriends #WatchOnDisneyJunior

Poza deschidere: arhivă personală

Cu prietenie,

Alexandra

Please follow and like us:
0
fb-share-icon0
Tweet 0
Pin Share0

Sunt jurnalist, blogger şi mama a doi băieți, Luc, un zvăpăiat de 5 ani, cu ochi-pelin şi gene lungi, şi a lui Alec, un delicios de un an, cu ochi-azur. Sunt o mamă care a strâns tot norocul din cele patru puncte cardinale la pieptul ei.

Sunt Alexandra Lopotaru şi vă invit în cea mai minunată parte din viața mea: în viața de părinte 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *