Browse posts tag by fericire

Să nu uiți niciodată că poți să vii la mama ta acasă…

0 Comentarii
Să nu uiți niciodată că poți să vii la mama ta acasă…
Ştiu că abia ai doi ani şi un pic din iarnă. Ştiu că abia reuşeşti să atârni un subiect de predicat fără să pui pauză între ele. Ştiu că abia începi să pricepi perimetrul în care viețuim, ne răsucim, ne jucăm, ne iubim, ne fandosim. Ştiu că încă mai bagi plastilină în gură, piciorul – în veceu, capul – în maşina de spălat. Şi mai ştiu că mai avem din viață tot Nordul, tot Estul şi

“My family is everything” sau despre cum un nepalez, la limita sărăciei, era un fericit

2 Comentarii
“My family is everything” sau despre cum un nepalez, la limita sărăciei, era un fericit
La 24 de ani, după o perioadă în care încrederea mea de sine se afla la linia de plutire, după o perioadă în care gândurile profesionale nu se limpezeau, iar creierul era în permanență în căutare de reminiscențe care să îmi ridice moralul (toți avem cumpene existențiale la un moment dat!), am făcut totuși o alegere înțeleaptă şi am plecat trei luni în lume (o lună în Nepal, două în India) alături de Andrei, iubitul meu

N-ai vrea să te dai pe toboganul din parc cu copilul tău?

6 Comentarii
N-ai vrea să te dai pe toboganul din parc cu copilul tău?
Un parc în Tokyo, Shinagawa. Un simplu parc prin sud-vestul oraşului. Spun simplu, deşi el este complex şi frumos, pentru că nu este unul dintre cele mai mari, renumite. Este cel în care ne facem noi veacul de când am ajuns aici, fiind aproape de casă. Şi data trecută, şi acum, am observat că parcurile lor publice pentru copii sunt precum parcurile noastre de aventură, pentru care plăteşti accesul. Aici, aşa sunt toate, peste tot, gratis.

Cea mai mare grijă a mea e să am un copil fericit

0 Comentarii
Cea mai mare grijă a mea e să am un copil fericit
Înainte să îl am pe Prințul Luc din Bebelonia, credeam că am griji adevărate. Mã durea capul zile întregi dacă greşeam ceva prin vreun articol la revista la care lucram, mă mai bosumflam când nu aveam bani de excursii şi mergeam numai pe munți cu cortul, plângeam dacă mă certam cu cineva drag, mă stresam dacă luam notă mică la examene, mă întristam chiar când nu găseam o perdea care să se potrivească (sic!) cu nu

Nu, nu mă mai compar cu nimeni

3 Comentarii
Nu, nu mă mai compar cu nimeni
Când era Luc mai mititlel, obişnuiam să mă uit mereu cu coada ochiului la alţi copii să văd cum şi în ce fel diferă faţă de el. Analizam involuntar greutatea, înălţimea, spiritul, râsul, agilitatea, veselia lor şi le comparam cu ale lui Luc. Ştiam antica teorie – că toţi prichindeii au ritmul lor de dezvolare şi desfăşurare – dar nu mă puteam abţine. Şi pe Luc îl socoteam întotdeauna învingător, cu o bucurie lăuntrică explozivă şi

Fluturi în stomac

3 Comentarii
Fluturi în stomac
Doamne, Dumnezeule! Uitasem complet de senzația de fluturi în stomac până dăunăzi, când, Luc, copilul meu, m-a pupat cu o căldură mai mare decât a Soarelui. Cu o căldură de mi-a închis și mi-a deschis sufletul ca pe o ușă bătută de vânt. Râdeam, ne gâdilam şi ne giugiuleam pe saltea, cum facem de obicei când se trezeşte, şi mi-a prins deodată obrajii cu mânuţele. Mi-a luat apoi fiecare părticică din faţă (în afară de gură,

Ce înseamnă să fii mamă?

0 Comentarii
Ce înseamnă să fii mamă?
“Pentru mine, cuvântul ‘mamă’ înseamnă o persoană care îţi dă viaţă, te iubeşte şi te creşte până când vei fi destul de mare să îţi faci singur o casă” – Mihai, 11 ani “Mama este pentru mine un înger. Ea m-a crescut, ea m-a născut. M-a ţinut în burtica ei nouă luni întregi. Mi-a dat să mănânc tot ce a avut ea mai bun” – Victoria, 12 ani “Mama pentru mine înseamnă totul. Toată iubirea din

De ce să nu ne îmbrățișăm mai des?

0 Comentarii
De ce să nu ne îmbrățișăm mai des?
Copilul meu a avut trei zile febră. Efect secundar al vaccinului de un an, concomitent cu erupția dentară (molarii chiar!) și puțin roșu în gât. Un trio nemaipomenit, ce să vă zic! Oricât aș fi alternat eu antitermicele, nici vorba să scadă sub 38 de grade. Pe măsură ce febra avansa, Luc era tot mai mâțâit, tot mai moleșit, cu ochii roșii și apatic. Cu cât era mai trist, cu atât inima îmi intra la apă,

Petrecerea de un an a lui Luc sau despre cum e fain să ai multe poze

3 Comentarii
Petrecerea de un an a lui Luc sau despre cum e fain să ai multe poze
Nu știu ce o să spună copilul meu când va crește și va vedea că maică-sa are un întreg jurnal fotografic cu el, dar pot să vă spun că mie îmi pare rău că eu am doar o poză cu mine până pe la doi-trei ani de viață. O singură poză în care mă ține tata în brațe în curtea bunicilor. Aveam vreo nouă luni pe atunci și se pare că un fotograf ambulant, care cutreiera

Prima zi cu Luc acasă sau despre cum s-a dus un an

0 Comentarii
Prima zi cu Luc acasă sau despre cum s-a dus un an
-Ia-l, zise asistenta, punându-mi-l în brațe. -Gata? -Gata, mamă, poți să-l iei acasă. L-am spălat, l-am îmbrăcat cu hainele de mi le-ai dat, în afară de maioul ăsta alb. De acum, te descurci singură, spuse și îmi închise ușa în nas. Am rămas pentru câteva secunde înlemnită în fața salonului de alăptare cu Luc în brațe. O greutate ca o bilă de tun mi-a căzut din inimă în picioare. De acum, trebuia să mă descurc singură.