Petrecerea de un an a lui Luc sau despre cum e fain să ai multe poze
Nu știu ce o să spună copilul meu când va crește și va vedea că maică-sa are un întreg jurnal fotografic cu el, dar pot să vă spun că mie îmi pare rău că eu am doar o poză cu mine până pe la doi-trei ani de viață. O singură poză în care mă ține […]
Prima zi cu Luc acasă sau despre cum s-a dus un an
-Ia-l, zise asistenta, punându-mi-l în brațe. -Gata? -Gata, mamă, poți să-l iei acasă. L-am spălat, l-am îmbrăcat cu hainele de mi le-ai dat, în afară de maioul ăsta alb. De acum, te descurci singură, spuse și îmi închise ușa în nas. Am rămas pentru câteva secunde înlemnită în fața salonului de alăptare cu Luc în […]
Prima lui zăpadă
Am primit multe sfaturi legate de activitatea blogului, printre care unul ușor amuzant: să nu fiu genul de mămică ce postează câte o înștiințare ori de câte ori copilul ei face un pârț. De acord. Nici mie nu îmi place să expun tot și cred că trebuie să păstrez și o doză de intimitate, să […]
Anul 2018 sau despre cum nu mai încerc să opresc prezentul
Laitmotivul enervant al vieții mele a fost dintotdeauna trecerea timpului și, odată cu el, a noastră. Cugetul ăsta -orice aș fi făcut- mă vâna și mă urmărea mai rău decât propria umbră și mă făcea să oftez de supărare ca un balon dezumflat. Noaptea măcar umbra dispărea, pe când gândul se întețea și creștea în […]
Joaca de-a familia și modelele care mă inspiră: bunicii și părinții
Nu m-am gândit niciodată că o să îmi placă așa de mult nuvela în care eu sunt mama, Andrei e tata și Luc e copilul. Nu prea m-am gândit la postura asta înainte să mă văd în fața faptului împlinit, v-am mai spus. Mă mai jucam când eram mică de-a familia prin fața blocului, unde […]
Dimineți cu clar de fericire. Dimineți cu Luc
Până să apară frate-meu în familie, adică până pe la vreo cinci ani, eu am dormit cu părinții. Nu înțelegeam ideea de a fi singur când puteai fi împreună. Țin minte că, dacă aveam vreo păpușă rătăcită, somnul nu mă fura până nu o găseam și o puneam lângă umărul altei păpuși. Îmi părea rău […]
DORINȚĂ DE CRĂCIUN: Nu vreau să mai uit să râd cu copilul meu. Mulțumesc
La nouă luni fără o zi, am fost amândoi cu Luc la pediatru, fiindcă am crezut că are autism (nu, nu are, sunt eu nebună!). Și asta din cauza unui articol de pe internet, în care am citit simptomele condiției. Creierul meu o luase total razna și asocia orice cuvânt și simptom cu un posibil […]
