Dacă te-ai întrebat vreodată de ce să devii mamă

Dacă te-ai întrebat vreodată de ce să devii mamă,

De ce să ţii un copil de mână, 

De ce să îi ştergi fundul, 

Nasul, 

Fruntea,

De ce să îi speli juliturile, de ce să pierzi nopţi,

De ce să cânţi până răguşeşti,

De ce să legeni până amorţeşti,

 

Dacă te-ai întrebat vreodată de ce să devii mamă,

De ce să mai faci loc unui omuleţ în viaţa ta, care îţi va muşca din ea,

De ce să să îl creşti, 

Să îl înalţi, 

Să îl încalţi,

De ce să dai liniştea pe gălăgie,

Ordinea –  pe dezordine,

Orânduiala – pe haos,

 

Vreau să îţi spun eu: pentru că merită.

Merită tot.

Merită fiecare clipire de pleoapă,

Fiecare secundă ce zboară,

Fiecare gând ce se desprinde de tine spre el.

 

De ce să devii mamă?

Pentru că cerul ţi se va lumina cu fiecare râset,

Pentru că trupul îţi va exploda de atâta iubire,

Pentru că fericirea e cu lacrimi,

Durerea e cu mângâieri,

 

Pentru că aşa o vei înţelege pe mama ta.

Pentru că aşa te vei cunoaşte tu.

 

De ce să devii mamă?

Ca să îţi bagi nasul în ceafa lui şi îl miroşi,

Ca să îl acoperi cu mâinile, pielea, cu toată fiinţa ta,

Ca să îi pupi obrajii aceia zdraveni cu gust de piersică,

Să te pierzi în ochii lui,

Să râzi de cum minunile au picioare cât jumătate din palma ta. 

 

Să te apropii de Dumnezeu, pentru că te vei ruga la el cum nu ai făcut-o niciodată,

Să îţi umpli inima când va sta pe pieptul tău,

Să te îndrăgostești.

 

De ce? De ce să devii mamă?

Să faci lumea mai bună,

Să laşi o bucăţică în urma ta,

Să dai tot ce ai mai bun din tine pe acest pământ,

Pentru că nimeni, niciodată nu te va privi aşa cum te va privi el.

Iar dacă asta nu e de ajuns,

E minunat să devii mamă fiindcă, oricum ai fi, oriunde ai fi,  

Cineva  îţi va duce dorul.

***

Poza: arhivă personală

Cu prietenie,

Alexandra