Când ai vreme, tratează-te, în casa ta, ca pe cel mai important musafir (P)

Dacă ar fi să mă întrebe cineva despre amintirile mele cu mama, de când eram mică, i-aş spune cu siguranţă despre colecţia ei de bibelouri şi veselă din vitrină. Atât în sufragerie, cât şi în dormitor. Geamurile luceau şi lăsau să se vadă fântâni, oameni, pantofi, diverse figurine şi obiecte din porţelan, pe care, dacă le spărgeam cumva – Doamne fereşte! – era tragedie. Mama le iubea şi le ștergea pe fiecare cu o cârpă în fiecare zi. Iar de Paşti, la curăţenia generală, le scotea şi le spăla cu apă şi săpun în interior, unde praful deja era ca o peliculă de nisip.

Astăzi, după ce şi-a schimbat mobila, a renunţat la multe dintre ele. Nu la toate, desigur. Câteva sunt înşirate pe deasupra dulapurilor, iar câteva, în mica vitrină nouă, cu geamuri fumurii. Printre ele, şi un set de ceşcuţe şi farfurii albastre, cu auriu pe margini. O minune de set.

-Când le-ai folosit ultima oară? am întrebat-o.

-O singură dată am băut din ele în 30 de ani. Când au venit naşii tăi pe la noi.

Setul mamei

Înţeleg foarte bine că astfel de cadouri erau extrem de valoroase pentru ea, mai ales că nu ne scăldam în bani. Le preţuia şi se mândrea cu ele.

Însă acum, dacă mă întrebaţi pe mine, decât să se pună praful, le-aş folosi. M-aş bucura să iau ceşcuţa aceea albăstruie şi să sorb orice din ea. Chiar şi Aqua Chiorenzis (apă chioară, adică).

Aşa că, ne îndemn, şi pe mine, şi pe voi, să ne alegem o zi, două, trei – câte vreți – pe săptămână şi să ne tratăm boiereşte. Probabil nu avem (eu nu am!) timp în fiecare zi şi în fiecare moment, dar, din când în când, când se poate, să ne comportăm cu noi ca şi când am veni în vizită. Ca şi când am trece pragul casei noastre.

Salut, cum eşti?

Cu ce te servesc?

Îţi pregătesc un ceai?

Îţi pregătesc patul, să te întinzi un pic?

Aşa că, draga mea mamă de mă citeşti,

Scoate cea mai strălucitoare şi sofisticată veselă pe care o ai. Nu aştepta vizita vreunul pontif sau a lui Iohannis. Pune-ţi să mănânci în farfuria albă, cu dungă aurie. Aranjează pastele cu frunze de busuioc, aşază-ţi tacâmurile lângă un şerveţel din acela bun, gros, pe care îl ţii pentru oaspeţi.

Bea vin din cupa de cristal pe care ai primit-o la cununia civilă. Nu aştepta Revelionul sau ziua ta de naştere să o scoți din vitrină. Roteşte cupa, închide ochii, simte-te ca într-un restaurant de la un hotel de cinci stele.

Dormi în cea mai bună lenjerie de pat pe care o ai. Fină, moale, poate chiar din bumbac egiptean. Dacă nu o să dormi acum în ea, când? Când îți pleacă copiii de acasă? Nu, nu mai aştepta.

Fă-ţi, când prinzi vreme, o ciocolată caldă cu aromă de vanilie, mentă sau scorţişoară şi toarn-o în ceşcuţa aceea vintage din dulap. Tratează-te ca pe cel mai important oaspete din viaţa ta. Fiindcă cel mai greu rol, cel de a fi mamă, merită cel mai mare răsfăț din lume. 

***

Am scris articolul la invitaţia celor de la Green Sugar, ce mi-au trimis acasă ciocolatele acestea calde fără zahăr.

De Green Sugar am scris aici şi v-am mai tot povestit. Dar de ciocolatele lor – ba. Doar am făcut un concurs cu ele şi păreați foarte interesați să le încercați. Știți ce mi-a zis câştigătoarea concursului? Că sunt foarte bune!

Şi aşa este.

Ciocolatele lor calde, fără zahăr, sunt un deliciu. Vă promit! Fie cu aromă de vanilie, fie cu scorțişoară sau mentă, ele sunt îndulcite natural cu Green Sugar, brandul companiei Laboratoarele Remedia și marcă înregistrată la nivelul Uniunii Europene. 

Green Sugar este singurul îndulcitor 100% natural, cu zero calorii și zero indice glicemic, recomandat de medicii nutriționiști și diabetologi ai Societății de Nutriție din România. În linkul de sus, sunt şi miturile care circulă, demontate 🙂

Mie îmi plac mult mai mult cu lapte decât cu apă şi fiecare aromă este specială. Uneori, chiar nu mă pot decide pe care să o aleg. 

Să ştiţi că ne răsfăţăm toţi cu ele, nu doar eu. Le-am purtat chiar şi prin vecini. 

Sper că v-am făcut poftă,

Alexandra

PS: nu ştiu dacă ați observat, dar toarta aurie de la ceaşca mea bună s-a dus de la atâta folosit. Nu îmi pare rău, o folosesc cu drag în continuare 🙂

Poze: arhivă personală

Please follow and like us:
0
fb-share-icon0
Tweet 0
Pin Share0

Sunt jurnalist, blogger şi mama a doi băieți, Luc, un zvăpăiat de 5 ani, cu ochi-pelin şi gene lungi, şi a lui Alec, un delicios de un an, cu ochi-azur. Sunt o mamă care a strâns tot norocul din cele patru puncte cardinale la pieptul ei.

Sunt Alexandra Lopotaru şi vă invit în cea mai minunată parte din viața mea: în viața de părinte 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *