„Vreau să mă întorc să le cultiv copiilor mei și inteligența cognitivă. Încă mai cred în sistemul nostru de învățământ”

Încep seria unor interviuri “#dePoveștiCuMamele”, pentru a aduce în atenția voastră istorisiri frumoase din viața mamelor de pretutindeni și pentru le descoase puterile ce s-au unit și au devenit fundația familiei lor. Startul îl fac cu ajutorul prietenei mele din Voineasa, Mădălina Sădeanu, cu care am povestit vrute și nevrute, multe și mărunte. Este mamă a doi copii delicioși, Carol (3 ani și 8 luni) și Tudor (2 ani și o lună), trăiește de mai bine de doi ani în Spania cu soțul ei și, pe lângă un job full-time la o firmă de cosmetice, are și mică afacere de prăjituri.  Deși pare că totul este complet, Mădălina visează totuși să se întoarcă în țară. De ce? Pentru copilăria copiilor ei și pentru că are o mai mare încredere în sistemul nostru de învățământ.

1.Mădă, draga mea, ești mamă a doi copii minunați și locuiești în Spania de ceva timp. Spune- mi, te rog, cum ați ajuns acolo și de ce.

M: Ar fi bine să încerc să mă rezum, nu? Eram însărcinată cu Tudor în șapte luni, Carol având deja un an și cinci luni. Ne întorsesem de câteva luni acasă, timp în care am încercat să deschidem o afacerein București, care nu a mers… După o noapte de discuții și pus în balanță trei variante (din care aveam de ales ce să facem cu viața noastră), am împachetat absolut tot ce ne era cel mai necesar și am plecat în Spania, unde Dragoș (n.a. soțul ei) avea deja experiența unor ani petrecuți, iar eu-a unor vacanțe la el. Și, în principal, aveam amândoi documentele necesare. N-aș fi plecat neapărat în Spania. Aș fi putut să plec și în China dacă aș fi cunoscut limba…

Ce ne-a mânat cel mai mult în plecarea noastră? Faptul că, din momentul în care am decis să locuim împreună, noi ne-am susținut singuri, fără ajutor de la părinți.

2.Urmărindu-te de departe, în special virtual, te-am considerat mereu aproape de ceea ce cred eu că reprezintă o “mamă model”. Iar faptul că – de când ai văzut că sunt însărcinată – m-ai încurajat să alăptez, mi-a întărit convingerea 🙂 Cât de greu este să fii mamă în altă țară? Ai avut momente în care voiai să lași totul și să vii acasă?

M: Cred că în măsura în care este foarte greu, este și foarte bine totodată. Ar putea fi greu pentru simplul fapt că te vezi în brațe cu doi pui de om a căror viață depinde de tine în totalitate. Poate fi greu pentru că nu va veni nimeni să îți spună “scot eu copiii afară o oră! Tu profită și dormi!” Poate fi greu din simplul motiv că ai așteptări mari de la tine și ai vrea să muți lumea cu susul în jos și, în același timp, să te dedici și copiilor 100%, pentru că nu este nimeni cu tine (mame, frați, surori, mătuși etc) care să faciliteze asta. Și frumos este pentru că, încă de când familia noastră și-a schimbat formula ( inițial am trecut la trei, ulterior la patru), noi ne-am conectat perfect unul la celălalt. Am fost doar noi, am instaurat echilibrul pe care ni l-am dorit noi, n-a fost nici o voce în jur (n.a. să spună) „nu face așa, nu e bine, trebuie să faci invers!” Odată ce îi aveam pe ei lângă mine, toți trei băieții mei, cred că aș fi stat și pe Lună, chiar dacă sufletul îmi mai fugea uneori spre casă.

3.Pe lângă mămică, se pare că ești și un mic antreprenor, deschizându-ți propriul business cu torturi. Mai mult, am văzut că ești așa de bună în ceea ce faci, că ai și câștigat un premiu. Cum te-ai apucat de făcut torturi? Povestește-mi un pic despre acest hobby.

M: Mulțumesc, mă măgulești, dar eu sunt doar o mică amatoare. Pasiunea mi s-a declanșat oarecum odată cu declanșarea instinctului matern, imediat după naștere. Îmi doream atât de mult să îi fac viața fericită copilului meu, să îi creez amintiri în care să vadă cât de iubit a fost încă din prima zi, încât mi-am propus să îi sărbătorim data nașterii, lună de lună, cu câte un tort făcut de mine. Primul a fost un eșec, n-a stat frișca pe el deloc. Al doilea-puțin mai arătos, dar cu multe crăpături și cât de cât acceptabil la gust. Al treilea-puțin mai colorat și mai drăguț, dar a ajuns direct la gunoi pentru că era oribil de amar. Abia al șaselea a început să mai arate a tort, dar încă mai aveam muuulte de învățat. Așa că, nu m-am dat bătută. Cu fiecare eșec, mă documentam mai mult și căutam, și citeam, și mă interesam de metode, tehnici, rețete etc.

4. Ce a însemnat acest premiu pentru o mămică din România care face torturi taman în Spania?

M: Premiul a fost ceva ce a venit dintr-o joacă. M-am înscris pe Internet pentru că urmăresc pagini de profil și m-au acceptat. A venit din Minneapolis – Minnesota! A fost ceva strict onorific, nicidecum material, dar pentru mine a însemnat enorm. M-a ajutat să cred mai mult în mine și în forțele mele. Nu trăiesc din asta, nu am cum, ce câștig e puțin. Dar îmi place enorm, pentru că mă validează pe mine ca persoană și îmi demonstrează că pot să fac multe (chiar și ce nu m-am gandid vreodată că aș putea).

 „Am avut multe zile în care am funcționat doar cu trei-patru ore dormite”

4.Cum te-ai descurcat cu cei doi copii și cu afacerea? Când aveai timp de bucătăreală? Mai scoteai tu câte o oră din buzunar sau te mai ajuta și Dragoș?

M: Cu Dragoș am tras lozul cel mare. Spun doar atât: el e mașina mea de întins fondant, el m-a învățat să gătesc, pentru că nu aveam habar atunci când ne-am mutat împreună (acum opt ani). Are un mare merit în ceea ce fac eu. Când aveam torturi cu tema „masini”, eu mă ocupam de compoziție, el de design/decor (l-am virusat oarecum cu pasiunea mea). La mine, organizarea e cheia, îmi pun lucrurile cap la cap și mi le structurez foarte bine încât să fiu sigură că am timp de toate. Și…ce crezi? Nu aveam. Așa că, mai scoteam o oră-două-trei din orele de somn și le dedicam prajituritului, în special noaptea, când doarmeau copiii. Dar și atunci cu pauze multe, pentru că se mai trezeau, mai alăptam, mai ațipeam eu…Dar mă ridicam și îmi continuam treaba. Am avut muuulte zile un care am funcționat doar cu trei-patru ore dormite (și alea întrerupte).

5.Înțeleg că acum, după ce au mai crescut copiii, ți-ai mai luat un job la o firmă de cosmetice. De ce? (nu te mai întreb de timp, că e clar că ziua ta are mai mult de 24 de ore)

M: Să știi că nu are mai mult de 24, deși îmi doresc enorm (n.a. râde). Jobul era planul inițial, însă cum nu găsisem nimic, mi-a trăsnit prin cap să încerc să îmi fac o pagină pe care să public ce fac eu din pură pasiune (n.a. torturi). Și a prins greuț, dar a prins. După un an de căutări intense și, în paralel, îndeplinind roluri diferite (cofetăreasă amatoare, mamă, vânător de job), a venit și locul de muncă. Și, evident, am zis “Da” și l-am acceptat.

6.Cum procedezi cu educația copiilor? Ai/îți faci timp să te implici? Ce model de educație ai ales pentru ei?

M: Mă implic 200%. Când ajung acasă, sunt ca poliția, întrebări de la A la Z: ce au făcut, ce au mâncat, cum s-au jucat, dacă au fost veseli, supărați, triști, resemnați, furioși etc. Dacă au făcut caca; dacă da, tare sau moale? Eu trebuie să știu tot! Educația Montessori am îmbrățișat-o și noi acasă, dar și școala, și grădinița la care merge fiecare (și sunt școli publice, de stat, nu particulare). Educația care îi valideaza pe ei ca individualitate, pe fiecare în parte. Am ales pentru ei educația care îi lasă să exploreze, să cunoască lumea, să înțeleagă faptul că a greși este normal, că important este să îți dai seama de asta și să dezvolți metode pentru a îndrepta ce nu este bine. Momentan, lucrăm la toleranță, răbdare și colaborare…este tare dificil. Avem multe activități împreună: când este frumos afară, luăm bicicletele și trecem la pedalat câte două ore, chiar dacă am avut o zi întreagă de muncă. Atunci când plouă, facem prăjituri, iar ei participă activ la asta. Urlă muzica în boxe și dansez cu ei (unul pe un șold, altul pe celălalt), pictăm, lipim….și inventăm.

 

8.Ești mămică, un mic antreprenor, dar ești și femeie. Mai ai timp de tine? Când ai fost ultima oară la spa să te relaxezi?

M: La spa n-am fost, deși este visul meu cel mai mare. Vreau să am o zi în care să nu schimb scutece, o zi în care să nu gătesc, o zi în care să nu îmi fac griji că n-am călcat hainele, iar dimineața să trebuiască să ne organizăm bine să ajungem fiecare la timp pe unde trebuie. O zi în care să stau degeaba, la masaj, să beau ceva bun, să citesc o carte și să nu fac nimic. Dar timp de mine am, nu există zi în care să nu fac ceva pentru mine. De regulă, mă machiez cu amândoi în baie. Le dau și lor pensule, feresc fardurile de șase-șapte ori înainte să reușesc să mi le aplic, dar deja nu mă mai sâcâie asta, m-am învățat. Așa e rutina mea zilnică. Mă tencuiesc acolo cât de puțin (cu prezența lor, fără discuție), asta nu pentru că nu m-aș simți bine în pielea mea, așa fără mască, ci doar pentru că mi se pare că timpul pe care mi-l dedic mie este direct proporțional cu respectul față de propria persoană. Și de aici copiii au multe de învățat. Bazele respectului…sunt la mine, la mami care dimineața orice ar fi se pictează puțin pe față.

„Copiii mei vor avea o copilărie minunată dacă vor fi acasă”

9. Știu că vrei să te întorci în țară, la un moment dat. Când ți-ai propus și care sunt motivele? Ce planuri ai?

M: Ca moment, încă nu știu, depinde de mulți factori. Însă motivele le știu clar și, pe zi ce trece, se înmulțesc. Vreau să mă întorc pentru că am multe planuri pe care vreau să le pun în aplicare la mine acasă, în țara mea. Vreau să mă întorc pentru că eu încă mai cred în sistemul nostru de învățământ, eu nu îl văd ca fiind la pământ. Vreau să îmi îndeplinesc visul de a le preda copiiilor biologia, vreau să fiu un profesor nonconformist, care pe lângă materia pe care o va preda, să își învețe copiii să fie buni, toleranți, să nu pună etichete și să nu judece cartea după copertă, să fie răbdători și să creadă în ei, infinit, orice vis ar avea. Vreau să mă întorc pentru că, deși copiilor mei le este bine aici, îmi doresc să le cultiv și cultura generală, inteligența cognitivă.

Aici se pune foarte mult accent pe inteligența emoțională, iar profesorii lucrează în colaborare cu părinții fiecărui copil pentru a le dezvolta-o (ceea ce nu este rău). Dar eu vreau să le dezvolt și logica, inteligența cognitivă, să fie capabili să ia decizii singuri, să caute soluții, să își pună mintea în mișcare…lucru ce aici nu este tocmai foarte mult lucrat. Vreau să vin acasă pentru că îmi doresc din suflet ca ai mei copii să aibă amintirea cataratului în pomi la furat de mere, miros de porumb copt în vatră, mieunatul pisicilor trase de coadă, mirosul strugurilor de toamnă, picioarele înghețate după o bălăceală bună în Lotru (n.a. Voineasa, Vâlcea) și pot continua la nesfârșit. Vreau să mă întorc pentru că, în concepția mea, cred că vor avea o copilărie minunată dacă vor fi acasă!

10.Ce mesaj ai vrea să transmiți mămicilor de aici?

M: Sincer, sfaturi nu îmi permit să dau, nimănui. Însă câteva sugestii și idei aș putea enumera:

• Să crezi în tine orice ai face, să fii răbdătoare cu propria persoană și cu noul tău stătut. Le poți face pe toate, însă nu în același timp. Învață să le faci pe rând, din bucăți și să te relaxezi.
• Ia-l pe bebe cu voi în cameră încă de la început și, dacă ai mai mulți, ia-i pe toți cu voi. Doar așa vă veți adapta unul la celălalt și veți consolida un echilibru minunat: cel de familie tânără care a dat naștere unei minuni.
• Când ți se pare că nu mai poți, că bebe trage de tine toată ziua, că vrea numai în brațe și nu poți să dispari o secundă de lângă el, gândește-te că nimic nu e veșnic. El acum are nevoie de tine, însă peste câțiva ani își va lua zborul și veți petrece din ce în ce mai puțin timp amândoi.
• Profită cât poți, timpul nu așteaptă pe nimeni.
• Dacă vrei să te eliberezi, plângi, plângi și verbalizează tot ce ții în tine. Te va ajuta!
• Fă-ți timp pentru tine în fiecare zi, chiar și cinci minute, să fie ale tale.
• Ai grijă de tine, de femeia din tine.
• Fă-ți unghiile de la picioare după ce au adormit toți în casă, chiar și ascunsă în baie, chiar de îți e somn și îți va crește stima de sine cum nici nu crezi!
• Informează-te mult, despre orice, însă învață să filtrezi informația. O mică parte este prețioasă, restul….nimicuri.

Torturile Mădălinei le găsiți aici: Torturi Homemade Pamplona