Notă: articolul prezintă experiența noastră, recomandările doctorilor noştri, deciziile noastre subiective. Dacă treceți prin ceva asemănător, discutați neapărat cu medicii specialişti.
***
Copilul meu cel mic are dermatită atopică de la naştere. Nişte bube abrazive, foarte uscate, pe corp, de culoarea pielii.
Uneori se înrăutăţeau, se făceau roşii, iar alteori treceau, dar mai niciodată nu l-au lăsat să doarmă. Se scărpina, de câteva ori şi-a făcut şi răni (şi a mai țâşnit şi sângele), apoi se trezea şi mai culcă-l la loc, dacă poţi!
Deşi la analizele de la 8 luni nu i-a ieşit nimic, acum, în Spania, la un an jumătate, i-au ieşit următoarele rezultate: alergic la grâu, lactate, roşii şi usturoi.
De aici, şi dermatita.
Aşa că, de o lună, de când ne-am întors în România, ţinem regim.
Şi eu, şi el. Laptele matern este singurul aliment de pe lista neagră pe care încă i l-am păstrat, de aici şi dieta mea.
Alergologul mi-a recomandat să-l scot imediat, nutriţionistul mi-a recomandat acelaşi lucru, dar treptat, lunilea acestea, iar doctorul homeopat mi-a recomandat să nu.
Merg pe mâna nutriţionistului, fiindcă oricum voiam să înţarc la toamnă, când face doi ani, iar bubele de pe piele nu mai sunt atât de violente încât să renunţ la celelalte beneficii pe care le are laptele meu.
Deci nu am scos brusc, dar nu mai vreau/pot nici să o lungesc ca la primul copil (alăptat 2 ani şi 5 luni).
Aşa că, e un pic chinuitor.
Citim etichetele din scoarţă în scoarţă (sincer, sunt atât de atentă acum, încât, la unele produse mă sperii, “zahărul” părând cel mai sănătos ingredient), iar când nu înţeleg mai mult de jumătate, pun la loc în raft. Sigur, pentru el, fără zahăr.
Ce nu avem voie?
Multe. Tot ce are gluten, tot ce e din grâu, ovăz, orz, paste, pâine, lapte, brânză, roşii, usturoi, toate bunătățile făcute cu făină de grâu. Nici produsele care au urme de lapte sau gluten nu sunt permise.
Ce mâncăm?
Preparate cu orez, porumb, hrişcă, făină de migdale, făină de orez, lapte vegetal, creme vegetale, carne (Alec nu e fan, din păcate) peşte, legume, fructe, leguminoase, paste de orez.
Variante sunt. Durează până ne informăm, până învăţăm şi ne învăţăm.
Şi ne adaptăm buzunarul, fiindcă sunt costisitoare.
Alec a fost pretenţios dintotdeauna la mâncare, iar acum e de două ori mai greu să găsesc ceva pe placul lui.
Înainte, aveam siguranţa că, orice ar fi, iaurt tot va mânca. Acum, pauză. Nimic nu mai este sigur.
Singurele pe care iubeşte cu adevărat sunt fructele.
În rest, e la noroc la el.
Dar ne-am obişnuit, ce să facem?
Totul ca să îi treacă dermatita atopică, să nu mai ajungă să se scarpine până la sânge, să doarmă şi el liniştit.
Ne-am obişnuit şi cu orezul expandat pe post de pâine.
Ne-am obişnuit să mâncăm fără usturoi şi fără roşii.
M-am obişnuit să mă uit pe ingrediente şi să spun „Nu, mulţumesc!”.
M-am obişnuit să-i spun copilului mare „Nu mai mânca în faţa lui, te rog!”.
M-am obişnuit să am la mine o gustărică pe care o tolerează copilul mic.
Dar încă nu m-am obişnuit să-l văd cum pofteşte la alţi copii, cum întinde mânuţa, cum i se oferă diverse alimente, iar eu trebuie să sar să i le iau din mână.
Să par nebună.
Nu m-am obişnuit să dau mereu aceleaşi explicaţii.
Ştiu că se oferă de drag şi cu toată prietenia. Ştiu că poate copilul e cel care cere, care întinde mânuţa la ce au ceilalți copii. Dar, vă rog, nu îi mai daţi alimente fără să mă întrebaţi înainte.
Fiindcă, deşi abia se întrezăresc rezultate pozitive, nu aş vrea să mai ajung de unde am plecat.
Şi, cum e copilul meu, sunt mulți.
Cu prietenie,
Alexandra
0
0
0
0
