Vă prezint căsuța noastră! Unde ne-am mutat în Spania şi de ce (răspunsuri la întrebările voastre)

Având în vedere vremurile în care trăim, nu mi-a venit să vă scriu multe de aici. Nu am vrut, nu am simțit, mi s-a părut totul redundant. Dar pentru că zilnic, zilnic primesc întrebări de la voi şi fiindcă deja îmi e ruşine să vă spun „urmează articolul”, m-am pus pe treabă şi încerc să vă răspund la cele mai dese sau importante întrebări. 

În curând facem o lună de când am aterizat în Spania, pe aeroportul din Malaga, un oraș portuar în Andaluzia, în sudul Spaniei, pe coasta Mării Mediterane, unde am petrecut două nopţi. Ulterior, la două ore de maşină, am venit aici, la locul unde îi spunem acasă:

SEVILLA

  1. Care sunt motivele pentru care v-aţi mutat?

În primul rând, pentru experiență şi educație. De doi ani ne-am chinuit să plecăm din nou în Japonia, dar nu s-a mai putut. A venit pandemia, apoi a venit Alec, am zis să aşteptăm până mai creşte şi face majoritatea vaccinurilor, dar Japonia nu şi-a mai deschis granițele. Aşa că am ales Spania fiindcă se mutaseră, cu câteva luni înainte, nişte prieteni buni de familie, amândoi profesori, părinții celei mai bune prietene a lui Luc. 

Vrem să călătorim pe termen lung cu copiii cât sunt aşa mai mici, ca să gustăm din cultura oamenilor de pe planetă, să învețe limbi străine, să vadă ce înseamnă o diversitate culturală. Când cresc, va fi mai greu. Dar viața e scurtă, lumea e mare şi vrem să o explorăm.

  1. Pe baza căror criterii ați ales țara, oraşul?

Noi am ales Sevilla, capitala regiunii  Andaluzia, al patrulea oraș ca mărime din Spania după Madrid, Barcelona și Valencia.

În primul rând, am ales Sevilla după prietenii de care vă povesteam mai sus, care ne trimiteau poze şi ne spuneau poveşti frumoase despre Spania. Amândoi sunt profesori, unul dintre ei predând limba română la Universitatea din Sevilia, aşa că am avut mare încredere în sfaturile lor.

Şi, în al doilea rând, după soțul meu. A fost în vizită la ei, să testeze terenul, să viziteze şcoli şi case şi s-a îndrăgostit.

  1. Care sunt costurile acolo: chirie, utilități, mâncare, creşă/grădiniță etc?

Sunt convinsă că cititori mai experimentaţi, care locuiesc de mult timp în Spania, ne vor oferi în comentarii multe alte informaţii, dar eu vă pot spune toate aceste date doar pe baza experienței mele scurte.

În primul rând, noi ne-am dorit o casă cu cel puțin 3 dormitoare, fiindcă bunicii sau prietenii vor veni la noi cât de des se poate. 

Am instalat aplicaţia Idealista şi acolo m-am uitat de chirii în toate zonele Sevillei.

Din ce am văzut, în centrul Sevillei sunt chiriile mai mari, apartamentele de acolo sunt cât casele de la periferie, unde stăm noi. 

Noi locuim undeva la 20 minute de oraş. Am ales un cartier rezidențial lângă şcoala lui Luc, un loc absolut superb, într-o pădure de pini. În suburbii, în diferite orăşele (gen Otopeni sau Corbeanca față de Bucureşti), am văzut case drăguțe, pe placul nostru, cu 4 dormitoare, pornind de la 900 de euro în sus.

Cartierul La Juliana

Noi dăm un pic mai mult. Eu v-aş da cu mare drag şi prețurile exacte, dar prefer să o fac în privat. Din păcate, aşa cum am văzut la ultima postare (un comentariu răutăcios, care a fost şters de autor până la urmă, după ce i-ați răspuns voi) lucrurile astea se interpretează în multe feluri şi, ajung, până la urmă, în defavoarea mea. 

Vă las totuşi trei case din carterul nostru, care sunt spre închiriere, ca să vă faceţi o idee. Asta,  asta şi asta. Că deja mi-a scris o cititoare că vrea să devenim vecini 😛

Noi nu avem piscină cum au casele de sus şi nici nu aş vrea pentru siguranţa copiilor. Probabil vom lua ceva gonflabil sau vom merge la o piscină comună din cartier. Dar aici să ştiţi că piscina nu e de fiţă, ci verile se pare că mori de cald fără, ajungând şi la 46-47 grade Celsius. Totuşi, noi sperăm ca vara să stăm la Voineasa 🙂

Ţineţi cont că cele mai multe case sunt nemobilate.

Ca taxe de şcoli sau grădinițe, să ştiți că prețurile sunt cam ca cele private din Bucureşti. Noi am vizitat doar şcoli private, între 350 şi 700 euro taxa pe lună.

În ceea ce priveşte mâncarea, soțul meu estimează că alimentele sunt cam cu 20% mai scumpe decât la noi. Foarte puține produse sunt mai ieftine. Dar este o estimare grosieră.

         4. De ce ai nevoie ca să poți închiria o locuință?

Dacă ai contract de muncă, e foarte uşor. E suficient. Dacă nu ai, aşa cum noi nu avem, îți poți face o asigurare privată prin care un amic sau o cunoştință cu contract de muncă în Spania poate gira pentru tine.

Cu alte cuvinte, ai nevoie, sub o formă sau alta, de un contract de muncă.

       5. Asigurări medicale pentru voi și pentru cei mici? 

Noi ne-am făcut asigurări private, 50 euro/lună de persoană. Dar dacă eşti angajat aici, în Spania, probabil vei avea asigurare de la locul de muncă (poate ne confirmă un cititor) şi nu vei avea probleme, fiindcă înţeleg că sistemul de sănătate de stat este excelent aici.

În plus, dacă sunteți asigurați în România, puteţi folosi  Cardul European de Asigurări Sociale de Sănătate.

Cardul european de asigurat este documentul care conferă titularului asigurat dreptul la prestaţii medicale necesare în cadrul unei şederi temporare într-un stat membru al Uniunii Europene. Acest document se eliberează la cererea persoanei asigurate, pentru deplasări scurte (de maximum 12 luni) în afara graniţelor României şi este valabil numai pe teritoriul statelor membre UE.”

 Mai multe detalii aici.

     6. Cum e şcoala lui Luc?

Şcoala lui Luc este britanică, are profesori nativi. De la 5 ani, la ei se numeşte şcoală, dar e un an mai lejer, tot în regim de grădiniță. Dacă vrem să ne mai mutăm în altă țară, Luc se va putea muta mai uşor într-un astfel de sistem, aşa am gândit-o. Pe de altă parte, se pliază perfect pe ce ne dorim: pun preț pe educația prin joacă, petrec mult timp afară, sunt blânzi, dar fermi, nu au zahăr în meniu, nu pedepse/recompense (singurul lucru pe care îl fac, atunci când se lovesc copiii spre exemplu, îi despart şi îi roagă să stea jos, să se calmeze şi să se gândească la ce s-a întâmplat). 

Şcoala e pe un singur nivel, din exterior pare mai degrabă o şcoală de vară, o tabără de aventură, dar e serioasă, cu profesori foarte implicați.

      7. Ce zic părinţii?

Sunt fericiţi pentru noi, ba chiar le-am cumpărat bilete de când am plecat pentru aprilie-mai. Să ne asigurăm că vin 🙂

       8. Aţi plecat din cauza războiului?

Nu, a fost o coincidenţă. Dar v-am povestit mai multe pe pagina de facebook.

       9. Nu traumatizaţi copiii că vreţi să vă mutaţi?

Momentan mi se pare că sunt la vârsta la care se adaptează în funcţie de noi. Dacă vom simţi că într-adevăr le va fi greu, vom analiza atunci. Alec e la vârsta la care Luc a fost în Japonia şi a fost grozav. De el chiar nu îmi fac griji, are 1 an. Pe când Luc, 5. În funcţie de el vom lua deciziile.

     10. Cum a fost experienţa la spital cu Alec?

Am fost doar o dată, la privat şi a fost OK. Spun OK fiindcă e clar că peste tot sunt oameni şi oameni, ca la noi. Doctorul mi-a plăcut mult, a avut răbdare cu noi (prietena noastră a venit să traducă tot, era intermediar), în condiţiile în care nu ne auzeam om cu persoană din cauza plânsului lui Alec. Însă un asistent nu a fost deloc empatic şi prietenos (fiind urgenţe, probabil era obosit). Dar din nou, e o experienţă singulară şi nu prea am cum să îmi formez o opinie generală. Însă toţi îmi spun că sistemul de sănătate în Spania este excelent.

CASA NOASTRĂ

Vă las mai jos poze cu casa noastră drăguţă, pe care aproape am mobilat-o complet.

Casa, văzută de la stradă

Recomand Ikea şi aplicaţia Wallapop, unde găseşti tot ce vrei la second hand. Ba e foarte fain aşa, că interacţionezi cu spaniolii şi îţi faci prieteni. După un an sau doi, cât zicem noi că stăm aici, putem să vindem mobila tot prin această aplicaţie.

Intrarea prin grădină

Casa mai are nevoie de mici ajustări şi reparaţii, în special la câţiva pereţi colorați, dar îl aştept pe tata să mă ajute.

Bucătăria
Baie
Living
Living
Living

Oricum, conform contractului, pentru orice modificare pe care am vrea să o facem, trebuie să cerem acordul proprietarului. De aceea nici nu am dat găuri în pereţi, am încercat să găsim mobilier care să se potrivească exact pe găurile date deja.

Dormitorul meu şi al lui Alec
Dormitorul lui Andrei şi Luc

Dar ce a fost important pentru noi e că e peste drum de şcoala lui Luc.

Camera de oaspeți/birou
Camera de joacă/făcut exerciții pe pereți

Iar grădina este locul meu preferat din casă.

Grădina

Cam aceasta este casa noastră, mobilată cu buget redus, dar tot mi se pare că s-a adunat ceva (aveți nevoie să ştiți, îmi scrieți în privat).

Zona este liniştită, oamenii sunt tare prietenoşi şi calzi, chiar şi domnul care strângea gunoiul din parc m-a salutat la venire şi la plecare cu atâta prietenie de ziceai că suntem veri sau cumnați.

Au început să vină şi aici câteva familii de ucraineni, la şcoală la Luc deja se strâng alimente şi haine pentru ei, ne-am înscris şi noi cu o cameră în caz că au nevoie.

În Aprilie vin primii prieteni în vizită, chiar în prima săptămână, iar în a doua – părinții mei şi frate-meu.

Sper din suflet să vă fi ajutat cu acest articol şi dacă mai aveți întrebări punctuale, le aştept cu drag.

Să fim bine cu toții oriunde ne-am afla,

Alexandra

 

Please follow and like us:
0
fb-share-icon0
0
Pin Share0

Share

Căutare

Galerie

Sunt jurnalist, blogger şi mama a doi băieți, Luc, un zvăpăiat de 5 ani, cu ochi-pelin şi gene lungi, şi a lui Alec, un delicios de un an, cu ochi-azur. Sunt o mamă care a strâns tot norocul din cele patru puncte cardinale la pieptul ei.

Sunt Alexandra Lopotaru şi vă invit în cea mai minunată parte din viața mea: în viața de părinte 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.