Tu ştii ce înseamnă să auzi “dar voi când faceți un copil?” timp de 10 ani? #Suntoluptătoare

0 Comentarii
Tu ştii ce înseamnă să auzi “dar voi când faceți un copil?” timp de 10 ani? #Suntoluptătoare
Continuăm campania #Suntoluptătoare, prin care încerc să strâng poveştile femeilor ce s-au luptat sau încă se luptă să devină mame cu toată forţa şi cu toate armele. Femei care trec pe lângă noi pe stradă, care stau chiar pe banca din faţa noastră, care ne zâmbesc politicos, fără să ştim prin ce au trecut. Cred că e important să vorbim despre aceste lucruri nevorbite tocmai pentru a oferi sprijin, alinare sau speranţă celor ce se regăsesc. Vă las mai jos povestea lui A., care a aşteptat 10 ani să fie mama fetiţelor ei.
***
Bună,
Mi-am făcut curaj și am încercat să scriu pe scurt povestea vieţii mele. Cândva începusem să scriu zilnic câteva rânduri în speranța că într-o zi voi scoate o carte. Încă nu am renunțat la idee, poate îl aștept și pe al treilea și apoi îmi fac curaj și timp 🙂
Ne-am dorit mai mult ca orice să ne strângem în braţe puiul și pentru asta am avut de așteptat zece ani.
Dar, până atunci, am încercat să rămân însărcinată şi nu reușeam, am început cu controale la diferiți medici în orașul natal, apoi în Capitală și degeaba. Tratamente peste tratamente, investigații peste investigații, doctori peste doctori.
Asta, în timp ce toți cunoscuții, prietenii și inclusiv familia ne întrebau “dar voi când faceți un copil?!” 

Şi noi nimic.

Până când am ajuns la un senzaţional doctor care mi-a descoperit adevărata problemă și am început să discutăm  despre fertilizare după ce a epuizat alte variante fără succes.

După prima fertilizare, fix de ziua mea, am aflat că sunt însărcinată, a fost senzaţional când i-am auzit inimioara și am simțit că mi se rupe sufletul când la 8 săptămâni s-a oprit din evoluţie.
La doar câteva luni, de ziua soțului, am aflat că sunt însărcinată natural.
A fost şocant, dar și mai şocant a fost când, la 35 de săptămâni nu am simțit bebelușul că mișcă. Nu o să pot uita vreodată acele momente și tot ce ţine de prima mea fetiţă născută natural, fără viață, care acum este îngerașul surorilor ei şi care ne veghează tot timpul.
A fost o perioadă exagerat de grea psihic, iar atunci când am făcut următoarea fertilizare și am rămas însărcinată, am știut ca nu voi putea fi bine, psihic, fără ajutorul unui psiholog. Şi am luat cea mai bună decizie, alături de cea de a schimba medicul (tot din considerente psihologice).
A urmat o sarcină cu risc (placenta previa centrală).
Doctorul mi-a spus că am şanse la o sângerare abundentă să rămân fără uter…așa că am stat de frică numai la pat de la 2 luni, cu mii și mii de gânduri, temeri, lacrimi și speranțe. În ziua când aniversam zece ani de nuntă, cineva nu a mai vrut să mai stea în burtică la “ dospit” și a vrut să ne cunoască la doar 33 de săptămâni, a fost cadoul nostru. Fetiţa noastră are 3 ani şi patru luni acum (n.a. 9 februarie).
Iar anul trecut, în plină pandemie, relaxați și liniștiti după niște ani grei, am simțit din nou bucuria imensă contopită cu temerea de “ce va fi?!” când am văzut cele 2 liniuțe pe test, o nouă sarcină naturală și o nouă perioadă plină de gânduri și amintiri. A doua noastră fetiţă.
Iar azi (n.a. 9 februarie) scriu aceste rânduri cu minunea mică de o lună pe piept și cu cea de 3 ani și 4 luni alături și cu un mega și senzaţional soţ fără de care nu aş fi reușit!
Nu vă pierdeți speranța, luptați pentru visul vostru!
Căutați doctorul care este alături de voi în luptă și cu care simțiți că rezonați și…aveți încredere în Dumnezeu! Este o luptă grea, dar merită orice sacrificiu, nimic nu se compară cu sentimentul de a-ți ţine minunile în braţe!
Apelați cu încredere la cineva care vă poate asculta și care este imparțial, nu vă fie rușine de psihologi: un copil liniștit are nevoie de o mamă liniştită încă din burtică…va spun din proprie experiență că simte și îi transmiteți starea voastră.
Să vă îndepliniți visele,
A
***
Dragă A., mulţumesc că mi-ai scris şi ai avut încredere în mine. Fericire vă doresc şi inspiraţie la volum 🙂
Celelalte poveşti pot fi citite aici.
PS: Dacă şi voi simţiţi că aveţi nevoie să vorbiţi şi vreţi să împărtăşiţi experienţa voastră, o aştept cu drag la [email protected]. Această campanie se adresează mamelor care se luptă cu infertilitatea. Până acum, am primit aşa multe, că mi s-au umplut toate săptămânile până la final de mai.
Poza: Usplash
Cu prietenie,
Alexandra

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Centrul de preferințe pentru confidențialitate

bebelonia.ro

Cookie-urile folosite de acest site sunt limitate şi nu te vor afecta în nici un fel. Vezi mai multe detalii aici https://jetpack.com/support/cookies/

facebook, twitter