Tu să mă ţii, te rog, acolo, în suflet

Te-am ţinut în mine vreo 39 de săptămâni şi câteva zile,

Te-am ţinut aici, sub sâni, sub cord, printre coaste

Şi ţi-am cântat în fiecare zi.

Îţi şopteam cât de dor îmi va fi de tine, dar cum abia aştept să te privesc.

 

Te-am ţinut apoi în braţe zi şi noapte,

Te-am ţinut strâns când plângeai,

Te-am ţinut cu capul pe gâtul meu când refuzai să te pun jos sau în cărucior,

Te-am ţinut să dormi cu fundul în sus, pe mine.

 

Te-am ţinut în pat, lângă suflarea mea, să te pot contempla şi la 2 noaptea,

Să te pot mângâia când vreau, să te pot inspira până îmi bubuie plămânii.

 

Te-am ţinut în pat, lângă suflarea mea, unde îţi era cel mai bine.

 

Te-am ținut apoi de degete, de coate,

Să păşeşti timid pe covor, pe iarbă, printre frunze,

Te-am ţinut să nu cazi, 

Să nu atingi apa mării sau nisipul fin pe care nu voiai să îl atingi,

Te-am ţinut în sistem până te-ai desprins singur.

 

Te-am ţinut de mânuţe pe stradă când se auzeau greierii, 

Te-am ţinut de bicicletă când stătea să tune,

Te-am ţinut pe tobogan când îţi era frică să te dai

Şi m-a găsit răsăritul adesea ţinându-te.

 

Te-am ţinut ori de câte ori mi-ai cerut

Şi te voi ţine ori de câte ori îmi vei cere.

Până îmi vei da tu drumul.

 

Ascultă-mă, te voi ţine sus, sus, sus să zbori.

 

Iar eu, dacă nu îţi cer prea mult, te rog doar un singur lucru: să mă ții acolo, la tine,

În suflet.

Pentru totdeauna.

Te rog,

mama

 

Poza: arhivă personală, noi doi, 2018