Browse posts tag by dor

Pentru toate zilele care dor de Dor…

0 Comentarii
Pentru toate zilele care dor de Dor…
M-am uitat zilele acestea peste volumul meu de poezii, Mama te iubeşte, pe care îl semnez de obicei exact aşa, ca în titlu, Pentru zilele care dor de dor, şi am conştientizat că deja îmi e dor de atâtea momente, la fel cum îmi va fi şi de ziua de azi, în care vă scriu.  Sigur, profit cât pot de mult de şansa de a-l avea încă lângă mine pe puiul meu de trei ani jumătate,

Oare oamenii fac al doilea copil şi de dor?

0 Comentarii
Oare oamenii fac al doilea copil şi de dor?
În seara asta vă invit la introspecție. Vă invit să vă uitați cu lupa sau cu ochelarii de vedere în adânc, în lăuntru, în voi, în părinții care au sau îşi doresc mai mulți  copii. În seara asta n-am niciun articol vrednic de atenția voastră, nu am niciun articol cu cuvinte alese, trăite, am doar nişte întrebări la care încerc să îmi răspund singură, dar la care aş vrea şi alte viziuni.  Că până la urmă,

Scrisoare de la copii către bunicii lor: “Ne e dol de voi!”

0 Comentarii
Scrisoare de la copii către bunicii lor: “Ne e dol de voi!”
De pe 9 martie stăm în casă, în autoizolare, pe lângă Bucureşti, iar bunicii copilului meu sunt la Voineasa (părinţii mei) şi la Băile Govora (părinţii soţului). Am luat decizia de a nu merge la ei pentru siguranţa tuturor. Cel puţin, până nu se ridică restricţiile. Dar zilnic vorbim când cu unii, când cu alţii. Tatăl meu, cel puţin, e primul care îmi scrie “bună dimineaţa, vă trezirăţi?” şi ultimul care mă întreabă “vă culcarăţi? Vreau

Mi-e dor să fiu copil…

0 Comentarii
Mi-e dor să fiu copil…
Încă de când copilul meu a început să alerge, am început să mă socotesc și eu din nou copil. Prin ochii lui Luc, mă vedeam cum zburdam prin curtea de lângă fântână, printre păsări și animale, cum mă cățăram prin toți copacii ca maimuța și mâncam flori de salcâm sau zarzăre verzi și acre (noi le spunem zarzăne!).  Ori de câte ori ne jucam împreună pe sub masă, mă vedeam pe mine făcând cort din pături

Îmi e dor de tine, bebeluşul meu!

0 Comentarii
Îmi e dor de tine, bebeluşul meu!
Cândva, demult, sub inima-mi mică, strâmtă, Creşteai tăcut şi-o ascultai cum îți cântă. Doar nouă luni din viață în mine te-am avut, Dar ale tale urme nici acum nu s-au pierdut.   Cândva, demult, sub pielea-mi laşă, străvezie, Te-ai ascuns domol, ca nimeni să nu te ştie. Mi-ai adus pe chip o lumină năucitoare Şi mi-ai înălțat simțirea până colo, în zare.   Cândva, mereu şi ori de câte ori respir, Îți miros şi îți pipăi