Scrisoare pentru mami…

Dragă mami,

Acum, când îţi scriu, mă plimbi prin casă, fiindcă plâng. 

Schimbat sunt,

Hrănit sunt,

Dar e îmi e somn, mă chinuie burtica şi nu pot să adorm.

Aş sta continuu la pieptul tău,

E puseul de 3 săptămâni.

 

Îţi aud respiraţia la urechi, îţi aud şşşşşşşş-itul cu care încerci să mă linişteşti,

Dar eu tot plâng.

 

Abia după ce îţi simt palma mângâindu-mi părul,

Spatele,

După ce îţi simt buzele pe obraz,

După ce îți simt obrazul pe tâmple,

Mă liniştesc şi te privesc.

 

Deşi te văd în ceaţă,

Ştiu că eşti frumoasă. 

O mamă iubitoare aşa e.

Îţi e greu, ştiu, dar şi mie îmi e.

 

Gândeşte-te că am ieşit din casa mea, din coconul meu, 

În care am zăbovit trei anotimpuri

Şi m-am trezit aici, la lumină,

La vacarm,

La prea frig, prea cald,

Prea tare, prea încet,

Nu mai e nimic cum a fost

În afară de tine, mami.

Eşti singura pe care o recunosc.

 

Dar ştii ceva?

 

Îţi promit că nu o să calci mereu printre scutece şi aleze,

Îți promit că vor veni nopți mai line,

Că nu vei mai adormi cu mâna sprijinită-n falcă,

Îți promit că nu te vei mai trezi buimaică şi speriată, întrebând „unde-i copilul?”, eu fiind în coconul meu.

 

Mami, să ştii că vei putea face şi-o baie-n cadă mai târziu,

Vei putea bea şi cafeaua aia caldă,

Voi putea să îți zic ce mă doare, 

Te voi striga,

Voi învăța să merg,

Voi învăța să îmi închei fermoarul şi şireturile.

 

Îţi promit, mami, că nu o să faci cărare plimbându-mă prin casă,

Că nu o să plâng mereu, ca acum, 

Că nu o să fii mereu, ca acum,

Aşa…cu ochii cârpiţi şi inima îndoită.

 

O să cresc.

 

Şi apoi…o să mă întrebi de ce am făcut asta aşa de repede…

Cu iubire,

Puiul tău mic

***

 

Poza: arhivă personală