Suntem în Seul, în capitala Coreei de Sud. În Japonia nu ai voie să stai mai mult de 90 de zile, consecutiv, fără viză, aşa că, vrând-nevrând, trebuia să ieşim un pic din țară. Ştiam asta de la bun început, aşa că nu ne-am mai complicat cu vizele şi am stabilit să facem la un moment dat un city break, undeva în apropiere.
“Moment dat”- ul acesta s-a nimerit să fie în weekendul curent şi, din comoditate, am ales cea mai apropiată destinație internațională de Tokyo, undeva la două ore de zbor. Următoarea ar fi fost Taiwan, dar timpul de zbor era dublu. Dacă am fi stat mai mult, poate am fi luat-o în considerare, dar pentru trei nopți am ales Coreea de Sud.
În orice caz, tot mult am făcut, de când am ieşit pe uşa noastră şi până am ajuns aici, la hotel, fiindcă s-au strâns zece ore. Aeroporturile sunt departe tare şi am schimbat taxi, tren, autobuz, avion, iar autobuz. Luc însă a fost din nou exemplar, nu ne-a venit să credem cât de liniştit a stat tot timpul (sigur, şi faptul că există doamna “țiți” ajută enorm).
Tot ce ştiam despre coreeni e că sunt printre cei mai buni în materie de tehnologie, jocuri pe calculator şi, nu în ultimul rând, în materie de beauty, o industrie care valora acum doi ani 13 miliarde USD. Punctele-cheie din domeniu sunt cremele cu extract de melci şi terapiile anti-îmbătrânire cu celule stem.
Dar chiar ieri am aflat un lucru ce mi-a dat un mic handicap, un sentiment că încep cu prejudecăți: Coreea de Sud este țara în care caracatițele se pot mânca şi de vii. Nu neapărat crude, cum am văzut în alte părți. Ci le pot înghiți cu totul – dacă sunt mici – sau sunt ucise şi tentaculele sunt servite imediat, tentacule care încă mai mişcă în farfurie din cauza unui exces de activitate nervoasă în ele. Ei, şi pe lângă faptul că mi se pare neobişnuită această practică (ba chiar sadică, la cele mici) este şi periculoasă. Dacă nu eşti atent, tentacula ți se poate lipi în gât şi te poți sufoca.
Nu ştiu ce părere aveți voi, dar pe mine mă uimeşte. Şi nu în cel mai plăcut mod. Sigur, ăsta e doar un mic aspect, doar o mică bucățică dintr-un tot foarte complex şi nu poți stigmatiza întreaga țară după el. O să încerc să caut şi lucruri frumoase, să vi le împărtăşesc şi vouă. Până acum, am explorat doar cartierul nostru Gangnam şi mi s-a părut drăguț, deşi nu este la fel de curat pe străzi ca în Tokyo. Asta am observat la prima vedere. Vedem şi zilele de vin.
Ca logistică, dacă se nimereşte să călătoriți aici, să ştiți că Google Maps nu merge bine decât pentru transport public. Dacă vrei să mergi cu bicicleta sau pe jos, pe străduțe, nu te poți baza pe Google Maps, pentru că nu arată cu precizie. Din câte am citit, sunt foarte atenți să nu ofere informații prețioase vecinilor din Nord, din cauza tensiunilor dintre țări. În schimb, poți utiliza diferite hărți locale sau de la metrou.
Vă las câteva poze surprinse azi:
Până atunci, dacă aveți voi curiozități, le aştept.
PS: nu, nu este ca în Coreea de Nord, că tot m-a întrebat o prietenă.
Cu drag,
Alexandra
0
0
0
0
