Putem fi fericiţi împreună chiar dacă dormim, temporar, separat. Fiecare, cu un copil

1 Comentariu
Putem fi fericiţi împreună chiar dacă dormim, temporar, separat. Fiecare, cu un copil

Sunt părinți care de la bun început au spus că nu vor dormi niciodată separat. “Nu concep aşa ceva, relația se răceşte!”, am auzit.

Aşa am vrut şi noi, dar nu că ne gândeam că ni s-ar răci relaţia, ci că ni se părea ciudat să fie altfel.

La primul copil, când era şi soțul acasă, am dormit toți trei. Luc avea treziri dese în pătuț, eram epuizați să ne tot dăm jos, să îl ridicăm, să îl liniştim (sau să îl alăptez) şi apoi să îl punem la loc. Nu prea ştiam să facem cu rândul. Dar după ce l-am luat între noi, am dormit, în mare parte, boiereşte.

La al doilea copil, am încercat la fel câteva nopți. Toți patru. Deşi am convenit să facem cu rândul – eu să stau în prima parte a nopții, iar soțul meu să preia de la 6 dimineața – tot nu ne odihneam niciunul.

Puiul mare mai dă din picioare, mai cântă sau țipă în somn, iar puiul mic mai plânge sau se foieşte. Chiar şi între noi, Alec se foieşte. Şi se trezesc unul pe altul. Dacă la Luc pot să număr pe degete nopțile grele, la Alec…le număr pe deget pe cele bune.

Aşa că, de aproape un an, varianta câştigătoare a fost ultima: fiecare cu câte un copil.

Iar când puiul mare doarme cu bunicii, atunci soţul vine la mine şi Alec.

Vă spun toate acestea ca să înțelegeți că am încercat mai toate variantele, chiar şi pătuț de co-sleeping (în primele luni de viață) sau pătuț în altă cameră (am încercat, dar e greu pentru mine, nu pot să îl las să plângă nici măcar treptat, cum am învățat la sleep training).

Aşa că, vom continua să dormim ca acum: eu, cu puiul mic, soțul meu, cu puiul mare.

Iar într-un an maximum, sper eu, îi vom muta pe amândoi în camera lor (Luc face cinci ani, e destul de mare să doarmă şi singur, dar nu vrem să se simtă dat la o parte).

DAR ASTA FACEM NOI ŞI NU E UNIVERSAL VALABIL

Sunt atâtea familii care dorm altfel şi e perfect OK. Ştiu copii care nu pot dormi cu părinţii în pat şi e perfect OK. Fiecare familie are dinamica ei. Fiecare cuplu ştie ce e cel mai bine pentru el. Sigur că uneori mi-ar plăcea să dorm chiar şi singură, fiindcă am obosit să mă întreb “Oare la noapte cât mai stăm treji?”

Dar momentan aşa funcţionăm noi. 

În ceea ce mă priveşte, ador să simt respiraţia copilului în obraji.

Ador să îi simt picioruşele pe genunchi.

Ador să mă caute noaptea şi să adoarmă pe braţul meu.

Şi ador să se trezească şi să mă vadă lângă el. Îmi oferă cel mai dulce zâmbet de există.

Şi ştiu că asta nu va mai dura mult.

NU VĂ TEMEŢI CĂ VĂ ÎNSTRĂINAŢI

Dacă sunteți în situația mea, dacă auziți vreodată pe cineva spunându-vă “aoleu, eu n-aş putea să dorm separat de soţul meu, aveți grijă să nu vă înstrăinați”, voiam să vă spun să nu vă temeți. Să nu vă temeți că se va răci relația cu partenerul dacă dormiți, temporar, separat. Unde e iubire, vor fi şi înțelegere, şi acceptare, şi susținere.

O căsnicie nu înseamnă să dormi mereu în acelaşi pat. Sigur, e important şi asta, te-ai căsătorit ca să adormi şi să te trezeşti lângă iubit sau iubită. Dar te poţi înstrăina şi când dormi umăr lângă umăr sau spate în spate dacă interesele nu mai sunt comune, dacă certurile sunt prea dese, dacă nemulţumirile de adună.

O căsnicie constă în ceva mai mult decât în nopțile petrecute împreună. O căsnicie înseamnă să te bucuri când ajungi acasă şi să te gândeşti cu dor la partener. O căsnicie înseamnă ca unul să strângă masa, în timp ce celălalt îi îmbracă în pijamale. Înseamnă îmbrăţişarea de “noapte bună!” sau pupicul de “bună dimineaţa!” Înseamnă un film după ce adorm copiii, o dragoste fără cuvinte, o strângere de mână, o privire caldă şi cu subînţeles când copiii fac trasee cu maşini.

Într-o căsnicie nu trebuie să fii mereu de acord, dar e bine să mai laşi de la tine. E bine să te gândeşti şi la visurile partenerului, la nevoi şi dorinţe. E bine să comunicăm şi să ne întâlnim la mijloc.

Iar dormitul cu copiii, ei bine…ştiţi şi voi că e temporar.

În final, ce vreau să vă spun e că fiecare doarme cum ştie mai bine. Cum îi e mai bine. 

Nu ascultaţi de nimeni altcineva, ascultaţi-vă doar unul pe altul!

Poza: unsplash

Cu prietenie,

Alexandra

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

1 Comment

  • avatar

    Alina

    28/12/2021

    Buna! Aceesi poveste si la noi…. 2 baietei(5 ani si 2 ani jumate),fiecare dormim cu cate un baietel,ne iubim la fel ca la inceput, ne respectam,ne ajutam, ne intelegem de minune si asa, nedormind impreuna. Dorul de dormit impreuna este, dar vb ta….dormitul separat cu copii este temporar.

Leave a Reply