Prima oară cu copilul pe munte. Sfaturi utile

Deja cunoaşteţi piesa în care vă confesam iubirea noastră pentru munte (mult mai mare a soţului!), că am urcat multe vârfuri în ţară şi afară, că am fost cerută în căsătorie pe Moldoveanu şi că am ajuns la 4.500 m altitudine în Himalaya. De Andrei, soţul meu, nu mai vorbesc, care a urcat şi pe Mont Blanc, la 4.810 m altitudine, şi pe Ararat, la 5.137 m altitudine şi are planuri mari pentru următorii ani. Şi era normal să vrem, la un moment dat, să mergem şi cu Luc. Să împărţim din bucurie şi cu el.

Şi iată că zilele trecute a cumpărat soţul meu un rucsac de munte special pentru cărat copiii, pe care l-am testat duminică. O investiţie nemaipomentită, fiindcă lui Luc i-a plăcut tare mult. Atât în rucsac, cât şi pe munte. Nu vă închipuiţi că am făcut vreun traseu special, greu şi izolat de civilizaţie. Nu. Am fost într-o pădure de la marginea Voinesei, pe un traseu marcat, uşurel, umbrit, unde am urcat vreo 40 de minute şi am coborât în alte 20. O oră, aşadar. Dar suficient încât să ne dăm seama că Luc a fost încântat, fiindcă – cine îl cunoaşte – ştie că nu stă locului. Deloc. Darămite 60 de minute.

Mai mult serios decât zâmbitor, întorcea capul ca girofarul în toate direcţiile, dădea cu mânuţele în crenguţe şi râdea când vedea vreo păsărică. 

Este lesne de înţeles că încurajez părinţii să-şi ia copiii şi să meargă în natură, să îşi umple plămânii de aerul de brad, ori de câte ori se poate. Şi îmi permit să ofer şi câteva sfaturi ce vizează mersul pe munte cu copiii mici (Luc are 1an şi 3luni şi din perspectiva asta pot vorbi!), pe care o să mi le îmbunătăţesc pe măsură ce căpătăm experienţă. Fiindcă vom mai merge şi vom face, progresiv, trasee mai lungi vara ce urmează.

Aşadar, lucrurile de bază:

• Plecaţi cât mai devreme posibil, să nu vă prindă soarele puternic de la amiază pe traseu, mai ales când aveţi princhindei, pentru a evita un risc de insolaţie;
• Nu plecaţi niciodată fără apă, atât pentru voi, cât şi pentru copil/copii şi ceva gustărele. Estimaţi cantităţile în funcţie de traseu. Pentru Luc, spre exemplu, am luat o sticlă de jumătate de litru de apă plată şi un măr copt;
• Nu uitaţi de protecţie solară pentru bebei. Noi folosim creme de la Avene, Bioderma şi La Roche-Posay;
• Pălărie/bandană şi ochelari de soare.Luc le mai dă jos, dar insist cât se poate. Şi, din fericire, rucsacul are acoperitoare şi îi ţine umbră;
• Echipament adecvat anotimpului (în cazul de față, primăvară-vară). Recomand să  îmbrăcăm copiii în straturi, să eficientizăm procesul de îmbrăcare-dezbrăcare. Dimineața, când e răcoare, puteți să îi dați un tricou, un hanorac și o pereche de pantaloni reglabili. Când se mai încălzește, renunțați la hanorac și faceți pantalonii mai scurți din mers. Nu recomand overall-urile, că se îngreunează schimbatul;
• Haine de schimb şi o gecuţă de vânt;
• Luaţi în calcul şi orele de somn, să fiţi pregătiţi dacă trebuie să doarmă. Luc aproape adormise în rucsac (de aceea ne-am şi întors mai devreme), dar l-am pus imediat în Manduca să stea mai bine. Nu mă încânta să îl las să doarmă în funduleţ;
• Chitul de supravieţuire (nu se ştie niciodată): pelerină de ploaie, laternă/frontală, folie de supravieţuire, chibrituri, briceag, trusă de prim ajutor şi medicamente;
• Bani. S-a întâmplat o dată să ajungem la o cabană şi să nu putem rămâne că ne-am uitat banii. A trebuit să căutăm un refugiu montan.

Dacă ar mai fi ceva de adăugat, nu ezitaţi să îmi spuneţi. O să mai văd pe parcurs, oricum.

PS: Abia aştept să mergem şi cu cortul împreună. Acolo ar fi mai multe de povestit.

Please follow and like us:

0

0

0

0