Poți să ai câți bani vrei, liniştea sufletească tot n-o poți cumpăra

Soțul meu mă mai ceartă că povestesc cum ne certăm. Că dau prea mult din casă. Deşi, vă spun cu sinceritate, nu postez niciun articol cu sau despre el înainte să îmi dea acordul. Şi când îi spun că e important ca oamenii să ştie şi bunele, şi relele mele, fiindcă viața nu poate fi doar zâmbet, când îi explic că eu nu vreau să pozez în familia perfectă, dă din cap şi înțelege.

Ne iubim, asta e clar, dar nu suntem mereu de acord. Cum am fost zilele trecute.

Plănuim să ne facem o căsuță la Voineasa, nimic mare, un living şi două dormitoare, dar o căsuță, fiindcă e păcat să stai la bloc când ai natura la picioare. Şi noi venim aici două-trei luni pe an.

Şi fiindcă nu ne-am pus de acord asupra terenului, ne-am supărat unul pe altul o jumătate de zi. 

O jumătate de zi în care nu îmi găseam locul. Mă durea sufletul. Mă perpeleam pe toate părțile. Uitam când mă jucam cu copiii sau când mai scriam una alta pentru blog. Dar apoi, iar mă înțepa când îmi aminteam.

Sunt multe clişee legate de bani, printre care clasica „banii nu aduc fericirea, dar o întrețin”. Aşa este, banii aduc fericire, dar până într-un punct. Sunt studii care demonstrează legătura dintre stabilitatea financiară şi starea de bine, care este evidentă. Banii te scapă de multe griji. Doar că, cu cât ai mai mulți bani, nu înseamnă că ai mai multă fericire, iar martori sunt toți oamenii aceia bogați, faimoşi, care se declară nefericiți.

Aşa că, da, banii ne pot cumpăra vacanțe în Bahamas, ne pot cumpăra case de vacanțe la munte sau la mare, ne pot cumpăra timp sau amintiri, dar sănătatea şi liniştea sufletească – nu. Sau, cel puțin asta simt eu.

Mi-am dat seama că prefer să luăm o pauză de la căutări. Mi-am dat seama că pot să îmi bag picioruşele în ea de căsuță, că nu am nevoie de nimic mai mult decât să mă împac cu soțul meu. Doar aşa îmi pot scoate greutatea sufocantă.

Nu am nevoie de o casă mai mare la Voineasa, sub formă de A, nu am nevoie de şemineu şi geamuri mari, de sus până jos, aşa cum visez, dacă nu am pace în suflet. Prefer să nu mai fac nimic, dar să ne înțelegem şi să ne cuibărim unul în brațele celuilalt în apartamentul nostru cu două camere. 

Până într-o bună zi, când sper că ne vom putea pune de acord şi le vom avea pe amândouă 🙂

Poza: Unsplash.com

Cu prietenie,

Alexandra

Please follow and like us:
0
fb-share-icon0
Tweet 0
Pin Share0

Share

Căutare

Galerie

Sunt jurnalist, blogger şi mama a doi băieți, Luc, un zvăpăiat de 5 ani, cu ochi-pelin şi gene lungi, şi a lui Alec, un delicios de un an, cu ochi-azur. Sunt o mamă care a strâns tot norocul din cele patru puncte cardinale la pieptul ei.

Sunt Alexandra Lopotaru şi vă invit în cea mai minunată parte din viața mea: în viața de părinte 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.