Paştele nu e despre geamuri şterse cu ziarul făcut mototol, despre covoare bătute sau spălate până la ultima scamă, despre burți pline şi atâtea feluri de mâncare, că nici nu le mai ții socoteala.
E despre iubire, bunătate, despre puterea de a ne îmblânzi invidia, de a respecta un punct de vedere diferit, fără ironii sau injurii, la adresa credinței sau non-credinței celorlalţi, despre linişte sufletească, neîntreruptă de gânduri apăsătoare.
Este despre bucuria de a trăi în acest an, în această clipă şi a simți magia Învierii. Despre Lumina pe care o primeşti sau nu, dar pe care o ai în tine. Pe care ştii că o ai în tine. Dar mai ales, despre luminile din jur, pe care le-am primit, sub un chip sau altul, deja.
Așa cum Dumnezeu trimite an de an Lumina Sfânta credincioșilor pentru a îi întări în credința lor, eu cred că la fel trimite zi de zi în viaţa fiecăruia lumină, sub formă de binecuvântari. Pentru mine, lumina e familia mea.
Aşa că, da, Paştele e şi despre copiii noştri, care fură din coca pusă la dospit, care ne pictează ouăle cu masă cu tot, care miros a rulou de vanilie pe care îţi vine să îl mănânci, care vin să îşi adune sufletul în braţele noastre, punându-ne mânuţe calde pe obraji. E despre soțul, mama sau tatăl tău, care te ajută să tai morcovul la salata boeuf, dar şi despre tine, care îți simți inima plină şi împăcată când te uiți la ei.
Paştele e despre noi şi despre binecuvântarea de a fi împreună.
Paşte liniştit,
Alexandra
PS: vă las aici o poezie, Lumină, pe care am scris-o când s-a născut Luc.
Poza: arhivă personală
0
0
0
0
