Dacă te uiți atent în jur, la cinema, la teatru, în vreun second-hand, în vreo stație de tramvai, la vreo poartă de şcoală sau grădiniță,
dacă o să te uiți atent pe trotuar, pe geamul de la maşina ta,
o să vezi o mamă.
Imposibil să nu vezi una.
Ba ținând de mână copilul cocoțat pe bordură,
ba țipând să nu se oprească în mijlocul străzii,
ba ştergându-i nasul,
ba cântând şi povestind,
ba tunând şi fulgerând.
O să vezi o mamă într-un moment al ei,
într-un context restrâns, punctual,
o să o vezi fugitiv.
Nu ştiu ce impresia îți va lăsa,
ce părere îţi va face când o vei vedea purtându-şi copilul,
dar permite-mi să îți spun un secret:
O mamă poartă mult mai multe griji şi întrebări decât kilograme,
Poartă mult mai multă înţelepciune decât orgoliu,
Poartă mai multe mângâieri decât pantofi,
Mai multă putere decât zbucium.
O mamă poartă mult mai multă răbdare decât ţipete,
Poartă mult mai multă emoție decât nesiguranţă,
Poartă mult mai multă căldură decât oboseală,
Mai multă vinovăţie decât timp liber.
O mamă poartă mai mult altruism decât serile în care mănâncă singură, pe ascuns, o nuga,
Poartă timp mai mult decât un ceas azvârlit la mână,
Poartă mult mai multe vorbe dulci decât nopţi nedormite,
Mult mai multe lacrimi decât zilele pe care le mai are.
O mamă, da, o mamă poartă mult mai multă iubire decât…orice.
Aşa că, dacă o vezi, când o vezi, să îi spui că îi stă demenţial de bine.
Poza: arhivă personală, chiar din seara aceasta.
Cu drag,
Alexandra