Nimeni nu ar trebui să te facă să te simţi prost că ai născut. Nici măcar tu însăţi

Asta sunt eu. Înainte şi după sarcină. Paradoxal, slăbisem vreo 4 kg înainte să aflu că urmează al doilea copil (puteţi citi aici), iar acum o iau de la capăt. După trei luni de când l-am născut pe Alec încă mai am burtă. Voiam să merg cu Luc la zăpadă şi, cum nu am găsit nicio pereche de pantaloni impermeabili care mă încapă în talie, i-am legat cu un cordon de la un halat. Cu puloverul pe deasupra, nu se vedea nimic.

Mulţi văd, puţini pricep, mi-a spus o mătuşă.

Şi are dreptate. Nimeni nu şi-ar fi dat seama de găselniţa mea dacă nu aş fi făcut-o publică. 

Dar ştiţi de ce am pus poza asta cu mine, care nu mă avantajează? Nu îmi aduce niciun beneficiu direct? Fiindcă îmi aduce indirect. Ştiu că ajut. Ajut mamele de mă urmăresc şi îmi spun cât de prost se simt că încă nu au ajuns la greutatea de dinainte. Cât de prost se simt când se uită în oglindă, în pozele în care apar şi, mai ales, când li se spune în glumă:

Oh, zici că nici nu ai născut!

Nu aş face glume din acestea cu o proaspătă mamă, cu hormonii jucând hora.

CORPUL TĂU DE DUPĂ NAŞTERE

Aşa că, dragă mamă,

Poate ai rămas cu un sân mai mare şi cu unul mai mic. Poate ai rămas cu un buric negricios, scufundat sau bulbucat. Poate ai rămas cu vergeturi de toate culorile sau cu tăietura de la operaţie. 

Poate îţi cade părul mai mult. Poate mănânci pe fond emoţional. Poate nu te încap jeanşii care sperai să te încapă şi îi legi, aşa ca mine, cu un cordon. Poate încă porţi L, deşi erai S. 

Nu mai eşti ca înainte de sarcină şi nici nu ai cum. Eşti un alt om. Un alt corp, o altă minte, o altă femeie sau chiar o altă mamă. De la mamă de unu ai trecut la mamă de doi.

Nu o să îţi spun că eşti frumoasă în ochii copilului tău chiar şi cu un mop în cap. Ştii asta. 

Nu o să îţi spun că toate cicatricile sunt urmele pe care le-a lăsat copilul tău. Ţi-ai dat seama. 

Nu o să îţi spun că vei ajunge cum îţi doreşti. Se va întâmpla şi asta. Când vei vrea, dacă vei vrea, cu ajutor sau fără. 

Nu îţi voi spune nici să îţi iubeşti corpul tău de-acum. Va veni şi timpul lui.

Şi nici cum slăbiciunile lui te-au făcut mai puternică sau cum, datorită lui, cineva, cândva, îţi va spune „mama”.

Nu.

Azi doar te rog să nu laşi pe nimeni, absolut nimeni să te facă să te simţi prost că ai născut. 

Că ai dat viaţă.

Nu lăsa pe nimeni să te facă să te simţi prost de cum arată corpul tău după naştere. Nici măcar pe tine.

La câte a făcut, dragul de el nu merită asta.

Poza: arhivă personală

Cu prietenie,

Alexandra

Please follow and like us:
0
fb-share-icon0
0
Pin Share0

Share

Căutare

Galerie

Sunt jurnalist, blogger şi mama a doi băieți, Luc, un zvăpăiat de 5 ani, cu ochi-pelin şi gene lungi, şi a lui Alec, un delicios de un an, cu ochi-azur. Sunt o mamă care a strâns tot norocul din cele patru puncte cardinale la pieptul ei.

Sunt Alexandra Lopotaru şi vă invit în cea mai minunată parte din viața mea: în viața de părinte 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.