Niciodată, o lume-ntreagă…

Niciodată o lume-ntreagă

N-o să poată să înțeleagă

Cât de mult eu te iubesc.

 

Niciodată o lume-ntreagă

N-o să poată să înțeleagă

De ce stau să te privesc,

 

De ce mă sfărm ca flori de vată,

Când mă mângâi pe obraz,

De ce mă doare pielea toată,

Când ai lacrimi reci-turcoaz.

 

Nu, o lume-ntreagă n-o să poată

Să-mi aline al meu piept,

Când mă voi trezi vreodată

Că nu mai dormi pe sânul drept…

 

Da, niciodată o lume-ntreagă

N-o să poată să mă înțeleagă…

***

Poză: arhivă personală, în Tokyo, 2018

Cu prietenie şi poezie,

Alexandra

 

Please follow and like us:
0
fb-share-icon0
Tweet 0
Pin Share0

Sunt jurnalist, blogger şi mama a doi băieți, Luc, un zvăpăiat de 5 ani, cu ochi-pelin şi gene lungi, şi a lui Alec, un delicios de un an, cu ochi-azur. Sunt o mamă care a strâns tot norocul din cele patru puncte cardinale la pieptul ei.

Sunt Alexandra Lopotaru şi vă invit în cea mai minunată parte din viața mea: în viața de părinte 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *