Niciodată o lume-ntreagă
N-o să poată să înțeleagă
Cât de mult eu te iubesc.
Niciodată o lume-ntreagă
N-o să poată să înțeleagă
De ce stau să te privesc,
De ce mă sfărm ca flori de vată,
Când mă mângâi pe obraz,
De ce mă doare pielea toată,
Când ai lacrimi reci-turcoaz.
Nu, o lume-ntreagă n-o să poată
Să-mi aline al meu piept,
Când mă voi trezi vreodată
Că nu mai dormi pe sânul drept…
Da, niciodată o lume-ntreagă
N-o să poată să mă înțeleagă…
***
Poză: arhivă personală, în Tokyo, 2018
Cu prietenie şi poezie,
Alexandra