Mami, te joci cu mine? Să nu uităm că şi fratele mare e tot copil (p)

0 Comentarii
Mami, te joci cu mine? Să nu uităm că şi fratele mare e tot copil (p)

De când are frate, Luc se joacă mult mai mult singur. A început să îşi parcheze singur maşinuţele, să facă  trasee singur cu ele prin aer, dă cu bilele singur, la coş, în pălăria mea, iar în momentul în care m-a rugat să îl las în pace, “Mami, dă-te la o parte, că mă joc!” – eu m-am închinat. Nu îmi venea să cred!

Mi s-a părut excepţional că de la copilul-scai, care trăgea de fusta mea continuu să ne jucăm, care nu mă lăsa să dau nici “Bună ziua” vreunui vecin dacă nu dădeam un şut în minge, care mă întreba “mami, ne jucăm?” mai des decât respira, devenise acum copilul-care-nu-mă-mai-bagă-n-seamă.

Aici, la bunici, spre exemplu, se joacă încontinuu cu copiii afară, iar noi parcă existăm doar să îi punem masa.

Sigur, aşa cum v-am mai povestit, au fost două luni de acomodare, de tantrumuri, furtuni şi frustrări, dar apoi Luc a înţeles că nu mai e în centrul atenţiei şi că noi nu mai putem răspunde oricând şi oricât nevoii lui. Aşa că, de nouă luni, el a făcut un salt spectaculos în această direcţie.

Totuşi, să nu uităm că e copil.

Totuşi, ştiu cât de greu i-a fost să ajungă aici. Cât de greu i-a fost, la început, să nu mă mai vadă lângă el în clipa în care mă striga. Nu am cum să uit cât de greu i-a fost să înţeleagă că “Da, puiule, ne jucăm oricând” se transformă, brusc, în “îmi pare rău, nu pot acum”, “Da, puiule, ne putem juca după ce îl culc pe fratele tău” sau “Du-te şi întreabă-l pe tati”. 

Şi oricât se joacă acum cu prietenii şi oricât mă ignoră în majoritatea timpului, eu ştiu că e tot copil. Eu ştiu că e tot copilul nostru şi încă are nevoie de noi. Luc are nevoie să ştie că doar timpul ni s-a mai redus, nu şi dragostea.

O fi având el patru ani jumătate, dar tot mă întreabă dacă s-a încălţat bine sau strâmb.

O fi crescut şi o fi trecut el de buricul meu, dar tot mă caută când îşi juleşte nasul.

O fi el mai independent, dar, când oboseşte, tot îşi pune capul pe pulpele mele şi mă cuprinde cu mânuţele.

O fi ştiind el să mănânce cu furculița, dar tot mă mai roagă să îi tai fructe şi să i le pun în castron.

O fi el fratele mai mare, dar tot puiul meu mic e.

Iar ceea ce cred că ne-a ajutat enorm în ultimele au fost sesiunile de joacă sau hârjoneală doar cu el. În fiecare zi ne-am strădui să petrecem timp când eu, când soţul meu doar cu el. Să îi arătăm că a rămas la fel de important în lumea noastră.

Cum şi ce ne jucăm?

Ca să ne conectăm cu copilul mare, fie mergem la plimbare prin pădure, fie mergem cu bicicletele, fie alergăm sau inventăm diverse activităţi. În ultimele trei luni, am testat cinci jocuri de la Edu Class, dintre care unul este de logică, iar două sunt de memorie. Preferatele lui.

Jocurile cu memorie ajută la:

  • dezvoltarea neuronală: atenţie, concentrare şi gândire critică

  • îmbunătăţirea memoriei vizuale şi a memoriei pe termen scurt 

  • accelerarea capacităţii de a distinge o imagine de alta

  • dezvoltarea limbajului şi recunoaşterea formelor, culorilor şi cifrelor

  • sporirea creativităţii

OMIDUŢA DEZORDONATĂ este primul joc pe care l-am jucat atât noi doi, cât şi cu alţi copii şi ne-a fascinat. Am respectat regulile jocului (aici), dar le-am inventat şi pe ale noastre. Pe scurt, vizualizăm un cartonaş cu pantofii omiduţei preţ de câteva secunde (noi numărăm până la zece), încercăm să îi memorăm şi, din maldărul de pantofi decupaţi, trebuie să îi indentificăm.

Joc “Omiduța dezordonată”

Mi s-a părut extraordinar că Luc a început să îi reţină bine de tot după ce le-a dat un nume. Spre exemplu, aici, în poză, avem (de sus în jos):

-Submarinul

-Ciocata

-Bocancul

-Şoşonul

-Cenuşăreasa

Joc “Omiduța dezordonată”

Ambalajul jocului este confecționat din hârtie și carton reciclat și este imprimat cu cerneală pe bază de soia.

Se poate juca şi pe față, şi pe dos:

Joc “Omiduța dezordonată”

 

PETRECERE ÎN PIJAMA a fost al doilea joc pe care l-am testat şi pe care Luc îl cere frecvent.

Joc "Petrecere în pijama"

Joc “Petrecere în pijama”

Are două modalităţi de joacă, dar momentan noi ne axăm pe cea uşoară: dăm cu zarurile, care nu ne indică numere, ci două culori, iar apoi identificăm văcuţa îmbrăcată exact cu culorile respective.

Joc “Petrecere în pijama”

În mod normal, este un joc competitiv, fiecare jucător strângând cartonașele cu văcuţele identificate. Uneori, când Luc e în toane bune, aşa îl jucăm. Dar, alteori, când se supără că eu identific mai multe decât el, facem o echipă. 

Îl găsiţi aici.

Din câte am citit, este indicat să îi lăsăm pe copii să mai câştige, pentru a restabili puterea pe care o pierd afară, în relaţia cu prietenii. Dar cum nu îmi doresc să creadă că mereu va fi pe locul întâi, am inventat un “Dans al pierzătorului” foarte amuzant. Astfel că, ori de câte ori pierde, se învârte în cerc, râzand. Până acum a avut succes.

PROVOCAREA CONEXIUNILOR (aici) este un joc de logică potrivit, teoretic, pentru copiii mai mari de 6-12 ani, pe care l-am subestimat. Crezând că Luc e mic pentru el, având 4 ani şi jumătate, nu mi-a venit să îl deschid. Am încercat o dată, nu am înțeles regulile (nu am avut timp să le citesc în linişte) şi am renunțat.

Joc “Provocarea conexiunilor”

Până azi-dimineață, când i-am mai dat o şansă. De fapt, Luc: “Mami, ne jucăm?”

Şi vă spun doar atât: e genial. Regulile sunt simple, din cele 6 cartonaşe pe care le are fiecare jucător, punem jos, la comun, piese care au legătură unele cu altele. Spre exemplu, dacă avem un cartonaş cu miere jos, putem da – din cartonaşele noastre – orice se leagă de miere: albină, floare, fagure ş.a.m.d.

Joc “Provocarea conexiunilor”

Am râs, am inventat poveşti cu cartonaşele, am reuşit să facem conexiuni între ele, unele logice, altele comice, de ni s-a alăturat şi Andrei. Am jucat toți trei vreo jumătate de oră.

Joc “Provocarea conexiunilor”

Puteți să îl încercați, chiar ne punea mintea la contribuție. Îmi place tare mult!

De asemenea, am mai testat şi alte două jocuri: “Ce simte maimuțica?” (aici), un puzzle care pune accent pe identificarea emoţiilor, ce a avut succesc cu bunicii, dar şi jocul “Inventează o poveste” (aici), pentru dezvoltarea imaginaţiei şi pentru copiii cărora le place să deseneze. Luc nu e unul dintre ei 🙂

Sincer, toate jocurile de la Edu Class sunt interesante, nici nu ştiam ce să aleg atunci când fondatorii mi-au propus colaborarea. Ba chiar, sunt testate cu copiii lor.

Aşa că, dacă aveţi nevoie de conectare prin joc şi joacă, vi le recomand cu toată încrederea. Cei de la Edu Class ne oferă şi un cod de reducere, Bebelonia10, care oferă discount de 10% la toată gama de jocuri Chalk and chuckles. Codul e valabil până la finalul lunii august.

Multă distracţie vă doresc,

Alexandra

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.