Îmi pare rău, dar copiii au prioritate

Povesteam acum câteva luni, la un eveniment în Bucureşti, unde eram cam singurii părinți, cum o mămică-mireasă şi-a alăptat copilul în Biserică, fiindcă bebeluşul plângea de foame şi nimeni nu o putea calma. Nu mai ştiam toată povestea, dar îmi rămăsese în minte ca un exemplu bun şi frumos. Mai ales că preoții au fost deschişi şi au acceptat.

-Cum să întrerupi slujba religioasă ca să îl alăptezi? mă întreabă uimit un amic proaspăt căsătorit.

-Uite, aşa, bine. Chiar ai vrea să îți laşi copilul să plângă de foame? întreb.

-Păi nu ştiu, dar slujba e despre noi, mire şi mireasă, un moment special al nostru.

-Îmi pare rău să îți spun, dar când vei avea copil, nu va mai fi doar despre voi doi. Va fi despre toți şi, mai ales, despre el.

Poate nu îți dai seama de asta când nu ai copii, dar când îți auzi bucata ruptă din tine plângând, laşi naibii şi somn, şi foame, şi oale pe foc, şi slube religioase. Cum să te concentrezi să asculți predici despre iubire, când tu nu poți să o alini pe cea mai mare şi copleșitoare dintre toate? Pe copilul tău?

Poate nu îți dai seama de asta când nu ai copii, dar după ce îți cunoşti fărâma de om, atârnată de piept, de brațe, de gât, mirosind a perfecțiune, tot ce vrei să faci este să îi fie bine. Multă vreme eu nu am ştiut de e weekend sau mijloc de săptămână, dar ştiam câte scutece a udat, câte guri de lapte a luat şi de câte ori a zâmbit.

Poate nu îți dai seama de asta când nu ai copii, dar când o mamă întârzie la job, când nu vede că are ştrampii rupți la spate, când nu a apucat să îşi schimbe cămaşa cu o pată de mâncare pe ea (mi s-a întâmplat), când are un cercel desfăcut sau când anulează o întâlnire cu prietenele că a răcit copilul, nu o face din rea-voință. Credeți că ea nu ar vrea să bea un vin?

Nu, pur şi simplu îşi pune copilul pe primul loc. Aşa că nu vreau decât să vă rog să încercați să fiți un pic mai empatici şi mai blânzi cu prejudecățile şi judecățile.

Fiindcă, îmi pare rău, dar în multe cazuri – să nu spun că în toate – copiii au prioritate.

PS: Psihologul Carl Pickhardt ne mai recomandă şi alte două priorități: căsnicia şi noi înşine.

Poza: arhivă personală, eu şi Luc

Cu prietenie,

Alexandra

 

Please follow and like us:
0
fb-share-icon0
Tweet 0
Pin Share0

Sunt jurnalist, blogger şi mama a doi băieți, Luc, un zvăpăiat de 5 ani, cu ochi-pelin şi gene lungi, şi a lui Alec, un delicios de un an, cu ochi-azur. Sunt o mamă care a strâns tot norocul din cele patru puncte cardinale la pieptul ei.

Sunt Alexandra Lopotaru şi vă invit în cea mai minunată parte din viața mea: în viața de părinte 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *