De trei nopţi nu mai dorm, Alec are muci cât Dunărea după ploaie şi, deşi m-am învăţat cu toate tratamentele posibile, nimic nu pare să meargă. Aştept să îmi trimită părinţii mei aparatul de aerosoli, pe care l-am uitat la Voineasa. Se înfundă, se trezeşte că nu poate să sugă, plânge, face şi mai mulţi.
De aceea nu v-am mai scris, că am fost şi sunt zombie. Noroc cu soţul meu, că preia el copiii pe zi, să pot să dorm. Cât de cât, ştiţi ce zic.
Ei, şi în toată nebunia asta, azi-noapte, cât am stat de la 1 jumate până la 3 jumate în fund, jucându-ne (că deh, ce să faci când nu poţi să dormi? El, nu eu) mă tot gândeam, mă tot strofocam să găsesc lucruri pozitive, ca să nu o iau razna.
(ca o paranteză, ca să înţelegeţi ideea, urmez un curs de Power of Appreciation, iniţiat de vecina mea dragă, Alina Haiduc şi Niculina Ghiţulescu şi am zis să aplic tehnicile recunoştinţei)
Dar…nimic. Îmi era greu să fiu recunoscătoare pentru ceva, la cât mă chinuiam să nu scap copilul din braţe.
(dar, hei, am încercat!)
Ceea ce a mers la mine a fost tot blogul, refugiul sufletului meu. Am scris în minte ideile de mai jos, iar acum, cu un masala ceai în faţă, le transcriu pentru voi…
***
Eşti mamă când…
Aţipeşti în fund, pe dunga patului, în timp ce verifici fruntea cu buzele, să vezi dacă arde sau nu.
Eşti mamă când vrei să fugi mâncând pământul şi pietrele de sub el, dar respiri, te calmezi şi o iei de la capăt.
Eşti mamă când simţi că – fără intenţia de a dramatiza – chiar ţi-ai da viaţa pentru copiii tăi într-o clipă.
Eşti mamă când naşti natural sau prin cezariană, când alăptezi sau nu, când ai ajutor sau nu, când ți-e greu sau când ai nişte simțuri şi intuiții ceva de speriat.
Eşti mamă când stai pe budă, copilul tău face brusc primii paşi, iar tu sari cu pantalonii-n vine să îl prinzi.
Eşti mamă când faci rondul de noapte între dormitoare, când dansezi cu el în zori, când singura ta dorință e să fie sănătos.
Eşti mamă când te uiți la copiii tăi (atenție, doar te uiți!) şi inima urcă şi coboară cu liftul, piept-gât-piept-stomac de cel puțin un milion de ori pe zi. Iar când îl mai ții şi în brațe, inima îți dă eroare.
Eşti mamă când, după ce plânge unul în stânga şi altul în dreapta, tu îi ridici pe amândoi şi începi să-i bâțâi şi să-i faci să râdă.
Eşti mamă când prin sânge-ți curg grijile, când prin plămâni îți umblă mirosul lor, când buzele te ard să-i săruți.
Când țipi, când greşeşti, când îți pui capul pe genunchiul lor şi le ceri iertare, tot mamă eşti.
Şi când ai vrea să treacă timpul mai repede, dar parcă n-ai vrea.
Şi când ieşi de la duş cu spumă-n cap, că plânge bebeluşul, şi când calci pe roți de maşinuțe dezmembrate, şi când ieşi afară cu tricoul plin de terci de ovăz.
Şi când ei se fac mari, când nu-ți mai spun secrete, dar te mai sună să vadă dacă eşti bine.
Eşti mama lor şi aşa vei rămâne chiar şi după ce n-ai să mai fii.
Poza: noi, la mare, la final de august
Cu prietenie,
Alexandra
0
0
0
0
