“E crucial să nu îi comparăm pe copii între ei și să nu punem etichete” (Interviu, Urania Cremene, partea a II-a, p)

0 Comentarii
“E crucial să nu îi comparăm pe copii între ei și să nu punem etichete” (Interviu, Urania Cremene, partea a II-a, p)

Copiii sunt o sursă inepuizabilă de subiecte, discuţii şi frământări, iar când sunt doi, trei sau mai mulţi într-o familie toate acestea de amplifică. Mi-am dorit cu ardoare să înţeleg mai bine contextul în care ne aflăm noi acum, ca părinţi de doi, fiindcă provocările îmi depăşiseră aşteptările. Venirea pe lume a unui nou membru aduce cu sine mult mai multă dragoste şi bucurie, dar poate să destabilizeze un pic temelia.

Aşa că, am preferat să sparg interviul cu Urania Cremene, unul dintre cei mai apreciaţi experți în parenting, pentru a avea timp să digerăm toate informaţiile pe care mi le-a transmis, informaţii care se învârt în jurul aceleiaşi idei, până la urmă: ce putem face bine azi, în etapa în care ne aflăm fiecare dintre noi, ca să ne înţelegem toată viaţa?

Desigur, cum noi ne aflăm la capitolul fraţi, vă las mai jos partea a doua a interviului, unde discutăm despre rivalitatea dintre ei, despre modul în care putem avea o relaţie strânsă cu fiecare, despre pătratul mamă-tată-copil-copil, dar şi despre programul All About Parenting, abecedarul părintelui din România şi nu numai.

Prima parte a interviului se poate citi aici. A doua, mai jos.

Urania Cremene

  1. Dragă Urania, aşa cum probabil vor toţi părinţii, îmi doresc mult ca băieţii mei să se înţeleagă. Cum putem impune limite ferme, dar blânde, astfel încât să nu amplificăm rivalitatea dintre ei?

Hmmm… Cred că s-a consumat multă cerneală ca să se dezbată un subiect atât de sensibil ca rivalitatea dintre frați.

Însă eu cred că, înainte de limite, partea de prevenție este foarte importantă. Aici intră o serie de lucruri din categoria ”Așa nu!”, adică ce să nu facem noi, părinții, ca să nu încurajăm rivalitatea dintre copii.

Mai exact, e crucial să nu îi comparăm pe copii între ei și să nu punem etichete.

Adică nu spunem cuvinte de soiul:

”ești mai mare și trebuie să-l iubești pe fratele tău”, ”uite, fratele tău e mai cuminte, se joacă mai frumos”, ”încearcă și tu să fii mai ordonat, ca fratele tău”, ”hai, lasă de la tine, că ești mai mare”, ”tu ești gălăgiosul familiei, iar fratele tău e artistul liniștit”.

În schimb, subliniem caracteristicile unice ale fiecăruia dintre ei, deci plusăm pe unicitate și transformăm diferențele dintre ei în ”superputeri” care oferă culoare întregii familii:

”ești foarte energic și dai energie și celor din jur”, ”îți place mult să povestești despre lucrurile care te pasionează, așa e?” și tot așa…

    2. Cum putem păstra echilibrul, să avem o relație apropiată cu copiii noştri, dar, în acelaşi timp, să nu îi sufocăm?

Rolul nostru în viața copilului este, în primul rând, să le fim modele, mentori și să înțelegem că ei nu ne aparțin. Misiunea noastră este să îi sprijinim și să-i ghidăm către cea mai bună variantă care pot fi ei în această viață PENTRU EI. 

Iar echilibrul vine de aici: să le oferim și provocări și sprijin în egală măsură, pentru ca ei să ajungă să simtă că pot singuri, că știu să găsească soluții, dar să știe în adâncul lor că orice ar face, orice decizie ar lua pentru ei și orice greșeală ar face, noi suntem acolo să-i sprijinim. 

Să nu-i ferim de eșec, ci să creștem în ei reziliența și puterea să se reinventeze și să se ridice de jos

Să nu-i certăm când greșesc, dar să le și explicăm cum pot face altfel, mai bine, data viitoare și astfel să le hrănim stima de sine. 

Să nu le judecăm alegerile, preferințele sau pasiunile, dar să-i ghidăm atunci când simțim că direcția nu este cea mai potrivită. 

Și, nu în ultimul rând, să le fim modele: modele de învățare, modele de gestionare a emoțiilor, modele de curaj pentru a trece peste obstacole și a căuta lecții în tot ce ne înconjoară. Și, poate cel mai important, modele de fericire.

Deci, pentru a crește copii în echilibru, e important să îi lăsăm să exploreze și să învețe, să greșească și să muncească pentru ceea ce își doresc, mai degrabă decât să facem în locul lor sau să-i scutim de suferință. 

    3. Într-o familie, avem trei tipuri de relații: relația părinte-părinte, părinte-copil, dar şi relația frate-frate. În ce măsură se pot influenţa una pe cealaltă?

Familiile sunt un organism extrem de complex. 

Chiar dacă din afară familia pare un tot, un întreg, fiecare membru al familiei are câte un tip de relație cu toți ceilalți membrii ai familiei. Iar fiecare relație în sine e unică, cu mecanismul ei, cu propria ei energie. Tocmai de aceea nu ne gândim la relația cu familia ca la o singură relație, ci ca la o serie de relații individuale, unice. 

Însă e important să avem grijă la capcana în care cei mai mulți părinți cad: pun relația cu copilul înaintea relației cu partenerul de viață sau chiar… relației cu sine. Și se ajunge la dezechilibru, la însingurare sau chiar la epuizare, lucru care, pe termen lung, poate să afecteze fiecare ”micro-relație” din familie. E ca un domino în care piesele încep să cadă una după cealaltă dacă nu e cineva să spună STOP și să restabilească echilibrul. 

Fiecare membru al familiei este la fel de important și fiecare relație trebuie ”lucrată”, întreținută cu la fel de multă grijă, deci să nu confundăm “a avea grijă de copii cu dăruire” cu “ei sunt cei mai importanți din familie”, pentru că apare riscul ca al tău copil să ajungă să fie egocentric, să creadă că e ”buricul pământului” și că toată lumea este acolo ca să-i împlinească lui dorințele (nu nevoile fiziologice sau psihologice).

    4. Cel mai mult îmi e teamă de perioada (pre)adolescenţei, unde de multe ori se produce o ruptură între părinţi şi copii. Care ar fi capitolele din programul tău, All About Parenting (despre care am vorbit aseară), care m-ar ajuta să evit o asemenea ruptură?

Există și o vorbă la noi: ”copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari.” 

Iar eu vin și spun că nu trebuie să fie chiar așa. Dacă lucrezi la cooperare, fără pedepse, și dacă crești un copil cu respect, fără suferință, un copil responsabil și care e conștient de consecințele faptelor sale, mai degrabă decât să facă lucrurile din frică, perioada adolescenței trece așa cum a venit. 

Programul All About Parenting a fost gândit ca un întreg, ca un puzzle în care piesele se leagă. Mai exact, un singur Capitol nu poate funcționa dacă nu are o bază pe care să se așeze. 

Însă vreau să menționez că am creat 4 Capitole din program, 4 din 11, pornind de la cooperare.

De ce? 

Pentru că, din punctul meu de vedere, în afara cooperării nu există echilibru în relații și nu există încredere.


Tocmai pentru că cele mai multe provocări în relația cu copiii aici sunt, în zona de refuzuri, de comportamente negative sau de ”încăpățânare”. Și cele mai multe metode pe care le folosesc părinții atunci când vor să îl facă pe copil să asculte sunt bazate pe pedepse și recompense, adică pe frică sau pe manipulare. 

Ori noi tocmai asta nu ne dorim: un copil și un viitor adolescent care să se teamă de noi, care să nu ne spună ce simte și prin ce trece. 

Iar aceasta este realitatea celor mai multe familii: adolescenți care închid ușa camerei și ușa sufletului pentru că nu se simt înțeleși sau pentru că ceva în ei s-a rupt odată cu folosirea repetată a pedepselor. 

Iată, deci, pornind de la Capitolul 1, Esența cooperării dintre părinți și copii, înveți cum poți înțelege, preveni sau gestiona corect cele mai frecvente refuzuri. 

Capitolul 5 din program este, poate, cel mai dorit de către părinți, orice vârstă ar avea copilul lor, pentru că acolo găsești Cele mai bune metode pentru obținerea cooperării,  fără să mai ajungi la țipete, amenințări, jigniri sau… vinovăție.

Iar apoi, Capitolul 8, Cum previi și cum tratezi comportamentele negative, cu respect și empatie, și Capitolul 9, Disciplina și consecințele, încheie acest cerc al cooperării. Mai exact, înveți cum să pui limite, să aplici consecințe și să ai un copil manierat și echilibrat, fără să mai fie nevoie să apelezi la rușinare, vinovăție sau comparații cu alți copii, lucruri care distrug stima de sine a copilului. 

Desigur, toate celelalte Capitole sunt super valoroase și îți vor oferi o serie de A-ha-uri. De exemplu, în Capitolul 3 din program înveți cu exemple clare cum poți lucra la stima de sine a copilului astfel încât el să crească puternic și echilibrat. În Capitolul 4 înveți cum poți crește un copil responsabil cu corpul lui, camera lui, obiectele personale sau chiar temele lui. 

Am mai creat un Capitol, Capitolul 6, dedicat gestionării problemelor și luarea de decizii, pentru că știm cu toții cât de importante sunt alegerile potrivite la momentul potrivit, mai ales la adolescență… și tot așa. 

Cred că fiecare Capitol în parte este o resursă extraordinară pentru clădirea unui viitor adolescent în care poți să ai încredere și care poate veni la tine cu încredere, orice problemă ar avea. 

Pentru că, până la urmă, despre asta este vorba, să ajungă adolescenți și adulți echilibrați care stau bine pe picioarele lor, dar care știu că atunci când au nevoie să li se reamintească cât sunt de minunați, noi suntem acolo. 

Și tocmai pentru că îmi doresc acest lucru pentru cât mai multe familii și cât mai multe relații părinte-copil, am demarat și o campanie de comunicare – ”Educă azi, ca să nu vindeci mâine”. 

E o campanie de educare prin care atât eu, cât și colegii mei din echipa All About Parenting, ne dorim să punem la îndemâna părinților în mod gratuit instrumentele necesare pentru a ajunge la o relație puternică cu ai lor copii, o relație bazată pe cooperare și respect reciproc, fără pedepse și suferință care poate duce mai apoi  la răni emoționale greu de vindecat.  

Educă azi, ca să nu vindeci mâine!

       5. Ştiu că am mai pus o dată această întrebare, în prima parte, dar o reiau, pentru cei cărora le-a scăpat: ce putem face bine ACUM, în orice etapă în care ne-am afla, ca să ne înțelegem toată viața? (trei lucruri)

 

DESPRE ALL ABOUT PARENTING

Urania Cremene este mamă, expert în parenting și autoarea All About Parenting, primul program de parenting din țară și unica metodologie de parenting din lume care are la bază ultimele cercetări în știința motivației (ex. Teoria Autodeterminării), preluate direct de la unele din cele mai mari universități din lume.

Este o metodologie de parenting care unește sute de cărți de parenting, zeci de articole, cursuri și seminarii despre relația dintre părinți și copii. E ca și cum ai avea toate acestea într-un singur loc, într-o aplicație de pe telefonul tău de unde să le poți urmări cât mai ușor.

All About Parenting e un program pentru părinți cu copii de toate vârstele, de la 0 la 18 ani și răspunde la problemele specifice fiecărei vârste, de la refuzul de a dormi în patul lui, refuzul de a mânca și până la responsabilitatea de a-și face curat în cameră sau chiar și la probleme de soiul „Mami, m-a părăsit Răzvan”.

Conține 11 Capitole, 305 episoade, având o durată totală de 31h și 24 min.

Îți ia aproximativ 15 minute să vizualizezi câte un episod și o poți face foarte ușor, direct din aplicație.

În plus, pe lângă programul online, primești unul dintre cele mai fabuloase instrumente, Agenda de Parenting, în care îți poți nota idei pe care să le reții sau poți face exerciții practice pornind de la provocările pe care le ai tu în relația cu copilul tău.

Până acum 15.100  de părinți au ales să învețe cu All About Parenting.

Poți face și tu asta începând de acum, pentru că o parte din tehnicile din All About Parenting sunt incluse în webinariile gratuite pe care Urania Cremene și trainerii din echipa All About Parenting le susțin online în fiecare zi.

Până acum, 290.000 de părinți au participat la webinariile All About Parenting.

Și poți participa și tu dacă dai click AICI și rezervi un loc gratuit la seminar.

***

Mulţumesc Uraniei pentru interviu, iar pe voi sper că v-a ajutat aşa cum m-a ajutat pe mine 🙂

Poză deschidere: arhivă personală

Cu prietenie,

Alexandra

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.