Luc (3ani) a dormit prost nopţile trecute. S-a trezit des, a băut multă apă, câte două-trei păhăruţe de lapte şi striga “nu veau” sau numele vreunui coleg. Pesemne, visa scenarii de la grădiniţă. Cum eu sunt cea flexibilă, cum eu lucrez de acasă sau de unde apuc, e lesne de înţeles că sunt şi cea care îl readoarme. Care îl calmează, îl mângâie sau îl mai leagănă (încă nu am scăpat complet de acest obicei, dar ca să îl adormi mai repede la 3 dimineaţa faci orice).

Aşa că, azi-dimineaţă, i-am zis soţului meu că mă simt mai obosită decât de obicei.

-Da, păi tu mai mereu eşti. Chiar şi când dormi bine.

Şi mi-am dat seama că da, are dreptate. Sunt nopţi în care dormim neîntorşi, în care Luc nu îşi ridică fruntea de pe pernă, dar eu tot resimt un soi de oboseală a doua zi. Un soi de presiune în mijlocul stomacului şi de jur împrejurul capului, ca o aureolă strâmtă de sârmă. De ce se întâmplă asta? m-am întrebat. Vitamine iau (cu recomandarea medicului), alerg o dată sau de două ori pe săptămână, mănânc de un timp de vreme foarte sănătos (o să vă povestesc curând).

Apoi am înţeles.

Încărcătura noastră mentală ne poate epuiza

Se pare că gândurile noastre continue şi apăsătoare ne pot epuiza. Mamele sunt, de obicei, cele care îşi fac mult mai multe griji, mult mai multe planuri de rezervă, au liste invizibile de făcut în minte. Ele sunt, de obicei, cele care se gândesc cu un pas înaintea soţilor. Cele care îşi pun mult mai multe întrebări pe minut. 

Să fac peşte la cuptor sau o budincă de orez diseară? 

Oare a mai împins azi la grădiniţă? 

La naiba, să nu mai uit să îi curăţ nasul când vine de afară. 

Diseară aş vrea să ne jucăm şi să citim mai mult, că ieri am lipsit. 

Off, trebuie să mai strâng hainele şi să schimb odată lenjeria. 

Oare cât timp mai doarme cu noi? 

Cum să îl fac să nu îi mai fie frică de câini? 

Dar de unde mai facem rost de nişte bani luna asta? 

Pfff, trebuie să răspund la un mail urgent. 

Şi eu, eu când iau o pauză?

Toate aceste gânduri, frământări, concentrate în jurul gospodăriei, copilului, jobului, ce ne săgetează rapid, ne pot apăsa până ne storc de puteri. Cercetătorii denumesc acest amalgam mental load, adică o încărcătură mentală, ce poate contribui la epuizare psihică.

Susan Walzer, sociolog la Colegiul Skidmore din New York, a publicat un articol de cercetare intitulat Gândindu-te la bebeluş (Thinking About the Baby), care confirmă cele scrise anterior. Walzer a intervievat 23 de cupluri, proaspăt părinți, și a constatat că, de fapt, femeile duc pe umeri mult mai mult decât duc bărbaţii din tot acest mental load. Chiar și când partenerii erau destul de implicaţi în familie şi îşi ajutau soţiile, femeile au fost totuşi cele care au observat primele ce trebuia făcut de la bun început.

Eliberarea de gânduri

Aşa că, atunci când torni acetonă pe discul demachiant în loc de apă micelară, când bagi făraşul în frigider, când sună alarma într-o veselie şi tu nu o auzi, când te duci să uzi pisica în loc de flori, când te dor capul şi pieptul, când uiţi de programarea la doctor, să ştii că eşti obosită. Dar nu neapărat din lipsa somnului profund sau iepureşte, ci şi din pricina tuturor îngrijorărilor de le aduni în tine. Din pricina faptului că vrei să te asiguri, până la ultimul detaliu, că totul este în ordine.

Dar nu e în ordine pentru tine.

Astfel, poate, împreună, ne putem opri o secundă. Haideţi, opriţi-vă şi voi o secundă. Detensionaţi-vă omoplaţii, respraţi adânc şi înlăturaţi tot stresul din minte. Căci cu el sau fără el, timpul tot se duce, copilul tot creşte. Şi da, faceţi suficient şi faceţi bine, nu e nevoie de atâtea nelinişti în suflet. Uitaţi-vă în ochii puilor voştri şi o să vedeţi că am dreptate.

PS: încărcătura mea mentală din ultima perioadă s-a învârtit clar în jurul comportamentului lui Luc. Împingea (am scris aici şi aici) şi nu înţelegeam de ce. Din fericire, pot să spun că a trecut. O să revin cu un articol. Dar aş fi putut să nu mă stresez atât…

NB: toată ziua am încercat să aflu dacă e încărcătură mentală sau mintală, fiindcă e foarte, foarte înşelătoare expresia. După dezbateri cu 3-4 oameni din domeniu, am lăsat “mentală”.

Poza: arhivă personală

Cu prietenie,

Alexandra