Diversificarea noastră. 8 lucruri utile, înainte să începeţi

0 Comentarii
Diversificarea noastră. 8 lucruri utile, înainte să începeţi

Diversificarea este un subiect tare interesant. Poate fi un subiect frumos, lin, când copilul mănâncă, dar poate fi stresant când bebeluşul nu vrea să deschidă gurița nici cu slujbe.

De asemenea, poate fi un subiect confuz. Clasică sau autodiversificare? Legume sau fructe? Există o ordine a alimentelor sau nu? Se mai ține cont de alergeni sau nu?

Şi da, este controversat. Sunt atât de multe păreri, că îndrăznesc să lansez şi eu una: să citim Ghidul de Prevenţie al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) şi să corelăm cu ce ne sfătuieşte pediatrul.

Cert este că, în linii mari şi pe scurt, dacă e copil sănătos, diversificarea se recomandă de la 6 luni. De asemenea, e bine:

  1. să prezinte interes pentru mâncare
  2. să aibă o coordonare bună ochi-mână-gură 
  3. să stea puțin în funduleț.

La Luc, acum patru ani, am urmărit schema recomandată de OMS, care, în Ghidul de Prevenţie, pag.17, spune că pentru o creștere optimă a copilului între 6 – 23 luni se recomandă ca alimentația complementară să asigure zilnic hrană din cel puțin 4 grupe alimentare dintre următoarele 7:

  1. cereale, rădăcinoase, tuberculi;
  2. păstăioase, nuci;
  3. produse lactate;
  4. carne, pește, ficat de pasăre/alte organe;
  5. ouă;
  6. legume și fructe de culoare galbenă și portocalie;
  7. alte fructe și legume cu frecvența și cantitatea corespunzătoare vârstei.

Ulterior, acum, cu Alec, am înțeles că totul s-a reorganizat/simplificat la MyPlate, actualul ghid nutrițional publicat de Centrul USDA pentru Politică și Promovare Nutritivă, un grafic sub formă de farfurie și pahar, împărțit în cinci grupe de alimente:

  • 30% cereale
  • 40% legume
  • 10% fructe
  • 20% proteină
  • însoțite de un pahar cu lapte sau iaurt.

CÂTEVA REGULI DE ÎNCEPUT DE DIVERSIFICARE CLASICĂ

Dacă ați început ca mine, cu diversificarea clasică, am selectat câteva informații pe care le-am primit de la diverşi specialiști (nutriționiști sau pediatri) de-a lungul timpului, dar şi în urma unui curs de diversificare pe care l-am făcut:

  • mâncarea nu trebuie să fie prea moale sau cu multă zeamă, cât să pice din linguriţă, că îi umplem stomăcelul degeaba;
  • deşi OMS nu recomandă o ordine, de preferat ar fi să se înceapă cu legume la prânz şi nu cu fructe. Explicaţia este următoare: rezervele de fier ale bebeluşilor încep să scadă drastic în jur de şase luni şi, pentru un aport de fier, trebuie introdusă carnea curând. Or carnea se serveşte cel mai bine cu legume;
  • de preferat să nu se combine mai mult de trei-patru legume, iar una dintre ele să fie dominantă;
  • pentru digestie, se pune în legume puţin ulei de măsline presat la rece;
  • proteina (carne, brânza de casă, ou) se introduce de la două-trei săptămâni, pe rând, lângă legume, dându-se prin rotaţie;
  • la şapte luni se introduc fructele, dimineața (păstrând tot regula celor trei zile), care se pot servi cu seminţe sau oleaginoase (introduse tot pe rând, ca un aliment nou). De preferat crude, dar dacă sunt tari, făcute la aburi sau cuptor;
  • sucul de fructe nu este recomandat din cauza zaharozei;
  • mirodeniile şi condimentele sunt foarte bune pentru a oferi gust mâncării (pătrunjel, mărar, usturoi, cimbru etc), iar în piureurile de fructe  se pot adăuga scorţişoară, păstaie de vanilie, pudră de roşcove, fulgi de cococ etc (pe langă seminţe sau oleagionoase), atât pentru proprietăţile lor, cât şi pentru un gust mai interesant;
  • la opt luni se introduce masa de seară, în primă fază iaurt de casă sau din comerţ cât mai gras.

  • cerealele trebuie să fie integrale, nu procesate, iar pseudocerealele (hrişcă, mei, amaranth şi quinoa) sunt foarte importante.
  • după un an, o să aibă 3 mese şi două gustări;
  • zahărul nu are ce căuta cel puțin până la doi ani (cât mai târziu), iar mierea nu se dă până la un an (după anumite studii) sau pană la doi ani (după alte studii)
  • sarea nu se dă până la doi ani (conform Ministerului Sănătății), dar pediatrii menționează că după 1 an un praf de sare la o oală de ciorbă nu e tragedie. Regula de doi ani e pentru a ne asigura că nu sunt excese.

La Luc, nu i-am dat zahăr până la 3 ani, iar sare – până la doi. La Alec sper să reuşesc cu zahărul măcar doi ani (ştiți la ce mă refer, că e dificil ca unul să mănânce, iar altul să se uite, dar cred că îi datorez şi lui un start bun)

V-am spus că sunt multe variante şi probabil nu le-am enumerat nici eu pe toate. De aceea recomand: discutați cu pediatrul.

Cum merge la noi?

Eu am ales diversificarea clasică, aşa cum menționam, fiindcă aşa am făcut şi cu Luc, dar şi pentru că îmi e frică de înec. Nu are sens să îmi aduc un stres în plus. Înțeleg că riscul poate fi mic dacă faci cum trebuie, dar nu mă încumet. După ce văd că se obişnuieşte, o să îi dau şi bucăți (la 10 luni pediatrul ne recomandă oricum, pentru masticație).

Am început cu legumele şi am introdus şi carnea. Alec mănâncă deocamdată bine. Îi place să molfăie lingurițele cu mâncare. Doar două zile au fost mai dificile, fiindcă nu am nimerit momentul oportun. Îi era somn. Dar nu e nicio tragedie, acum testăm, experimentăm şi nu ne stresăm. Până la un an laptele e baza, oricum.

Foarte bine a mers şi la Luc, probabil de aceea sunt relaxată.

Singura îngrijorare de data aceasta e că Alec poate fi alergic la te-miri-ce. De când s-a născut, i-au tot apărut şi dispărut pete roşii pe el, iar pediatrul mi-a spus că avea alergie la ce mâncam eu. Nu am depistat, e greu să contorizez. Dar voi vedea acum, direct…

În plus, Andrei, taică-su, are alergie la soare şi, din doi copii, unul e posibil să îl moştenească. Luc nu are nicio treabă, aşa că pe Alec îl urmăresc îndeaproape. Având şi o dermatită atopică, e predispus la alergii.

Cum ne-am pregătit şi ce ce ne ajută?
  1. Curs diversificare cu Dr. Ilinca Tranulis.

Cursul costă 200 lei şi vă spun că merită din plin. Fie că sunteți la primul copil, fie că vreți să vă mai aduceți aminte sau să vedeți dacă s-a mai schimbat ceva între timp. Ilinca e minunată şi acoperă toate îngrijorările şi întrebările noastre. Este medic pediatru specialist şi fondatoarea call-centerului de consiliere în alăptare, 07ALAPTARE

  1. Lingurițe NumNum

O invenție foarte bună! Două lingurițe care îl ajută pe copil să se împrietenească mai uşor cu mâncarea. Au striații şi găurele (în funcție de consistența piureului) de care se lipeşte mâncarea. Iar copilul, când o duce la gură, duce cu piure cu tot. Nu îi alunecă.

  1. Scaun pentru bebeluşi

La Luc am avut două, binecunoscutul Antilop de la Ikea (l-am dus la Voineasa) şi încă unul de la naşi (la Bucureşti). La Alec avem acum unul foarte frumos de la Graco, detaşabil.

Noi avem o masă înaltă la bucătărie, cu scaune de bar, aşa că nu ne vede bine cum mâncăm din poziția obișnuită. Dar dacă îi montăm şezutul pe unul din scaune, e ca şi când ar sta cu noi la masă. Şi are o husă care se curăţă foarte uşor.

  1. Veselă din silicon

Avem lingurițe, farfurii, pahare din silicon de la Beaba. Sunt foarte faine şi prietenoase cu bebeluşii. Fiind moi, Alec le molfăie în voie pe toate.

  1. Robot de bucătărie

La Luc, am avut un robot 2în1, abur&blender, ne-am făcut treaba cu el, dar s-a murdărit foarte tare la capac şi nu l-am mai putut curăța cu nimic. Acum, la Alec, avem un robot de la Beaba, Babycook Néo, 4în1: abur, tocare, reîncălzire şi dezghețare. Mi se pare foarte frumos şi intuitiv, iar mecanismul e făcut astfel încât legumele nu se ating de plastic. Iar capacul e uşor de spălat.

  1. Bavete

Una de plastic (deasupra) şi alta de silicon (dedesubt). Prima e simpatică, dar cea de silicon e minunată, mă înțeleg mai bine cu ea că e moale şi flexibilă.

 

  1. Recipiente depozitare mâncare 

Nu mai fac mâncare chiar zilnic, zilnic ca la Luc. Îi mai păstrez şi a doua zi în frigider. Important e să nu se atingă de saliva lui, aşa că separ şi stochez de la bun început.

Avem 3 recipiente din tritan, fără BPA (poza 1), şi 3 recipiente din sticlă (poza 2). Pe acestea din urmă le pot steriliza şi le pot lua în deplasare, când e cazul.

Poza 1

 

Poza 2

  1. Termos cu pai

Pentru apă, în casă, e recomandat paharul simplu. Dar când ieşim afară, cel mai indicat dintre toate posibilitățile e o cană cu pai. Noi am luat un termos cu pai, să țină apa la temperatura potrivită, fiindcă deja a venit vara (cel din dreapta).

Opțional, am luat un termos şi pentru alimente (stânga), care păstrează temperatura până la 7 ore, dar şi o geantă termoizolantă pentru călătoriile pe care le visez (mijloc).

Sper că vă sunt de folos informațiile, linkurile şi ideile, iar dacă vreți să împărtăşiți din experiența voastră, aici sunt.

 

***acest articol nu e sponsorizat, ci conține produse pe care le-am primit de la prietenii noştri de la Erfi să le testăm. Cărora le mulțumesc pe această cale, fiindcă sunt minunate şi de real ajutor.

Poze: arhivă personală

Cu prietenie,

Alexandra

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.