Deşi niciodată nu m-am simţit pregătită să fiu mamă, de trei ani de zile au crescut în mine nişte sentimente copleşitoare, ca ciupercile după ploaie, sentimente fără nume în dicţionar. Unele împlinitoare, altele înfricoşătoare, dar cele mai multe incredibile. Înălţătoare. Sentimente care îmi arată că drumul pe care am mers a fost cel mai bun.
Sigur, au fost momente în viaţa mea când mi-a fost tare greu. Mai sunt momente în viaţa mea când pic în nostalgii şi tristeţi. Când mă cert cu soţul, când mă cert cu copilul, când mă cert pe mine. Când mă dezechilibrez emoţional de la prea multe în prea puţin timp.
Dar apoi, apare acest Făt-Frumos cu ochii precum algele mării, de 92 de cm, care îmi pune mânuţele pe obraz şi s-a terminat cu orice lamentare. Prind parcă puteri nebănuite şi mă ridic din orice colţ aş fi. Prind forţe veşnice doar de la privirea lui. Cum este posibil aşa ceva? Nu ştiu să vă spun.
Dar ştiu să vă spun de ce iubesc să fiu mamă:
Pentru că ador să îi şterg obrazul de porumb, smântână, pământ şi apoi să îl pup apăsat, până nu fuge iar la joacă.
Pentru că mi se pare fantastic să fii singurul om în brațele căruia se linişteşte noaptea.
Pentru că ador să îmi trec degetele prin părul lui fin şi să i-l aranjez într-o parte.
Pentru că iubesc să ne plimbăm amândoi de mână pe stradă şi să ne vedem umbrele făcând acelaşi lucru.
Pentru că iubesc să simt un cap mic la piept, picioare subţiri pe genunchii mei şi mânuţe vârâte în sân.
Pentru că am înțeles iubirea necondiționată.
Pentru că există cineva pe lumea asta care mi-a auzit inima bătând din interior.
Pentru că am devenit mai responsabilă, pentru că mănânc mai sănătos, pentru că sunt atentă la bucurii mici, mărunte şi multe.
Pentru că nu am mai întâlnit o voce mai frumoasă care să mă strige.
Pentru că nu am crezut că „mama” poate fi cel mai frumos compliment.
Pentru că niciodată nu am ştiut că pot fi atât de puternică în situații de urgență.
De ce iubesc să fiu mamă?
Pentru nu aş mai şti, nu aş mai putea şi nu aş mai vrea vreodată să nu mai fiu.
Pentru că îl iubesc.
Poza: arhivă personală. Poza e din seara asta, frântă de oboseală, dar cu fericirea în brațe.
Cu prietenie,
Alexandra
0
0
0
0
