„Cum reuşeşti să le faci pe toate?” Simplu: nu le fac!

Am primit des întrebarea asta de la voi: „Cum reuşeşti să le faci pe toate?” 

Răspunsul scurt este: „Simplu: nu le fac!”.

Răspunsul lung este că depinde foarte mult ce înseamnă „toate” pentru fiecare. Pentru mine, cuvântul „toate” cuprinde şi casa, şi copiii, şi jobul, şi prietenii, şi cursuri opționale, şi timp de relaxare în doi sau singură, şi proiecte pe care momentan le văd îndeplinite la Sfântu’ Aşteaptă. Aşa că da, chiar nu le pot face, momentan, pe toate.

De ceva timp, Andrei a început să lucreze şi m-am întors iar la sentimentul acela de „Off, n-am timp nici să mor!”.

Dacă până acum împărțeam frățeşte treburile casei, responsabilitățile copiilor şi reuşeam să ne dăm unul altuia timp de respiro, acum toate acestea se întâmplă abia după ce termină el, seara.

Ca acum, când el stă cu copiii, iar eu reuşesc să vă scriu.

CE FAC TOATĂ ZIUA?

Pe zi, stau cu Alec, strâng după Alec, facem mâncare, încerc mii de variante, că a devenit pretențios, facem activități educative sau distractive, îl supraveghez cât se joacă singur, îl culc, doarme o oră, timp în care fac cumpărături online sau dorm şi eu cu el. Se trezeşte şi o luăm de la capăt. 

La un an jumătate, se joacă mult mai mult singur decât o făcea Luc (de fapt, Luc nu se juca niciodată singur), dar cere foarte des în brațe, semn că trece prin anxietatea de separare.

În plus, sunt non-stop cu ochii pe el, fiindcă doar cât m-am întors o secundă – o secundă! – a băgat în gură furnici, scoici, pământ, a pus iaurt în adidaşi, apă în coşul cu rufe, aleargă bezmetic prin grădină desculț şi se înțeapă, şterge cu buretele de vase bocancii, face trăsnăi de leşinăm de râs.

Iar de la 4 vine şi Luc şi atunci stau cu amândoi, până la 6, când termină soțul meu.

Punem de cină la 7,

Punem de somn la 8,

La 9 mă întâlnesc cu Andrei o oră-două dacă nu adormim înaintea copiilor, strângem prin casă, punem un documentar, deschidem un Facebook şi-un blog (la voi e deja 10, de aceea postez mereu aşa târziu)

(Programul variază în funcție de băița de seară. Uneri sărim peste ea, fiindcă aici, în Spania, te cam scalzi zilnic în piscinele vecinilor, şcolilor sau cluburilor la cât de cald e)

Este cea mai frumoasă perioadă, dar şi cea mai grea!

Vă spun toate astea ca să nu mai credeți că le fac pe toate. Nu cât aş vrea. Poate chiar e cineva care se va simți mai bine dacă ar şti asta.

Da, am timp de copii. Îmi fac timp pentru ei, de fapt. Am timp să mă joc, să le citesc, să îi iubesc în fiecare zi. Am timp să mă cert şi să mă împac cu soțul meu.

Dar nu am timp să şterg mânuțele de pe geamuri în fiecare zi.

Nu am timp să mă uit la un film cap-coadă sau să citesc două capitole dintr-o carte.

Nu am timp să mă înscriu la doctorat, cum aş vrea.

Nu am timp să scriu zilnic, cum mi-aş dori.

Nu am timp să termin cărțile pe care le am în cap. Romanele pe care le visez.

Nu am timp să gătesc 3 feluri de mâncare şi desert.

Nu am timp să fac curățenie lună zi după zi şi în casă, şi în grădină, şi pe terase.

Ba chiar, într-o zi, nu am avut timp nici să-i cer scuze copilului mare, că țipasem la el (plângea cel mic în brațe şi aveam răbdarea pe 0), fiindcă adormise deja când m-am dus să vorbim 🙁

Prioritizez

Fac mai multă curățenie azi, fac mai multă mâncare mâine. Petrec mai mult timp cu copilul mic azi, petrec mai mult timp cu copilul mare mâine. Citesc azi, scriu mâine. Calc azi, că este o urgență, mai calc abia peste 2000 de ani. 

Şi mă proiectez în viitor, când ştiu că ei o să crească, iar eu o să recuperez din timp. My time will come 🙂

Şi aşa că, atunci când mai vedeți vreo mamă prin parc, pe la televizor sau pe net şi vă-ntrebați „Doamne, când le face pe toate?”, amintiți-vă ce vă spun: atâta timp cât nu ai opt mâini, trei capete şi două clone, nu ai cum să le faci pe „toate-toate”.

Faceți cât puteți şi gata.

PS: presimt că sunt persoane care mă vor trage de urechi şi îmi vor spune că ele le fac pe toate, cu organizare. Iar eu o să le felicit, dar o să le reamintesc că depinde foarte mult ce înseamnă „toate”. Eu încă nu am găsit secretul să excelez pe toate palierele.

Cu prietenie,

Alexandra

 

Please follow and like us:
0
fb-share-icon0
0
Pin Share0

Share

Căutare

Galerie

Sunt jurnalist, blogger şi mama a doi băieți, Luc, un zvăpăiat de 5 ani, cu ochi-pelin şi gene lungi, şi a lui Alec, un delicios de un an, cu ochi-azur. Sunt o mamă care a strâns tot norocul din cele patru puncte cardinale la pieptul ei.

Sunt Alexandra Lopotaru şi vă invit în cea mai minunată parte din viața mea: în viața de părinte 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.