Dacă ați ajuns aici, înseamnă că ați avut sau aveți şi voi bănuiala unui fren restrictiv la bebeluşul vostru. Nu o să vă plictisesc prea tare cu detaliile tehnice sau medicale, găsiți informații peste tot, în schimb vreau să vă povestesc – cât de simplu şi uman se poate – de experiența noastră. Despre frenul fetiței mele, Leea, care are acum 5 luni.
FREN, TIPURILE DE FREN ŞI CE A AVUT LEEA
Frenul, după cum probabil ați aflat, este un țesut (conjunctiv) care se poate găsi în diferite zone din cavitatea noastră bucală.
În ceea ce ne privește, în gurița bebeluşului meu l-am găsit în multe locuri:
- sub buza superioară, chiar la granița dintre gingie şi dinți, ca în poza ataşată:
Acesta a fost primul fren pe care l-am văzut. Frenul labial apare de regulă în asociere cu celelalte frenuri, rar este singur. Ceea ce ne-a dus la următorul fren, de sub limbă.
- Sub limbă, chiar în fund de tot
Frenul lingual poate fi împărţit în patru categorii: în prima jumătate a limbii, unde avem fren de gradul I şi II şi în a doua jumătate a limbii, unde avem fren de gradul III şi IV. Acestea din urmă sunt mai puțin vizibile şi mai greu de detectat.
Leea a avut fren lingual de grad IV şi probabil de aceea ne-a luat 3 luni să ne dăm seama.
- Lateralul obrăjorilor, unde sunt frenuri ale muşchiului buccinator, pe care le-am simţit când masam gingia pe exterior. Practic, gingia era (şi încă este) legată printr-un țesut de obraz în stânga şi în dreapta. Aceste tipuri de fren se asociază de regulă cu celalte frenuri şi rar se intervine asupra lor.
- Sigur, frenul mai poate fi şi la buza de jos (fren labial inferior), legând buza de mandibulă, dar Leea nu a avut.
CARE AU FOST SEMNELE CĂ ARE FREN
După cum vă spuneam mai sus, abia la 3 luni de zile ne-am dat seama că are fren. Până atunci, pediatrii din Spania (aici locuim momentan, pentru cine nu mă urmăreşte) îmi spuneau că ia în greutate, aşa că e totul perfect, nu am de ce să îmi fac griji. Dar îmi făceam. Pentru că Leea este al treilea copil, este a treia alăptare şi, în suflețelul meu, undeva în adânc de tot, simțeam că ceva nu este bine. Lua în greutate, aşa este, dar:
✅️Lua foarte mult aer când sugea
✅️Se îneca des
✅️Avea foarte multe gaze
✅️Refluxul era mare, exagerat
✅️Buza superioară era în interior atunci când o alăptam şi, când încercam să o scot, intra la loc. Vedeam că ceva o “ține” şi nu se poate ataşa corect.
Am postat asta pe story şi o mamă m-a întrebat: “Te-ai uitat la fren?” Şi, doar de curiozitate, deşi nu dădusem multă importanță, am ridicat buza şi am văzut că frenul era destul de gros şi nu îmi permitea să ridic prea mult din buză. Atunci tot cerul parcă s-a luminat 🙂
ALTE SEMNE ALE UNUI FREN
✅️Sânii dureroşi de la ataşarea incorectă (culmea, eu nu am avut, Leea putea mişca limba, doar că nu o putea ridica foarte tare, până în cerul gurii)
✅️Limba albă (pentru frenul lingual), că nu ajunge pe cerul gurii să se curețe mecanic (Leea avea limba albă, dar nu mi-am dat seama că ar fi în neregulă)
✅️La buze (pentru frenul labial) apare aspectul de buze uscate, cu „bășică”, „mugure de supt”, din cauza tensiunii musculare de a menține sursa de hrană în gură (buzele sunt strânse spre interiorul gurii)
CE AM FĂCUT
1.Am continuat să caut doctori specializaţi pe fren. Îmi dau seama că fiecare doctor are viziunea lui, specializarea lui, gradul de relaxare poate (atâta timp cât ia în greutate, de ce să chinui copilul?), doar că eu ştiam exact cât de neplăcute ne erau sesiunile de alăptare: se îneca la fiecare masă, plângea la fiecare masă, mă frustram la fiecare masă. Aşa că, din fericire, am ajuns la dr. Cristina Vancşa, specialist miofuncţional, consultant certificat în alăptare şi fondatoare a Şcolii de Babywearing România, recomandare primită de la Andreea Jercan, consultant blând în somnul copiilor la Sleepi.ro, căreia îi mulțumesc.
Consultul a fost online, eu am ţinut-o pe Leea, iar Andrei a filmat. Cu arătătorul curat am explorat guriţa Leei (cerul gurii, gingiile, obrajii) la indicaţiile doamnei doctor, i-am ridicat şi limba, şi buza şi ne-a confirmat bănuielile. Că are fren labial superior şi fren lingual de grad III sau IV.
2.În urma acestui consult, am început să facem timp de o săptămână exerciții de relaxare a musculaturii faciale și corporale (tras de obrăjori, ridicat de limba, de buză, baie cu colacul în cada etc, o să revin asupra lor) pentru a vedea dacă se îmbunătățește alăptarea. Dacă nu, recomandarea doamnei doctor era să le tăiem pe amândouă. Într-adevăr, după o săptămână, am sesizat o ușoară îmbunătățire. Dar nu suficient.
3.Am căutat pe cineva specializat în tăierea frenului (frenectomie). Cine taie? Dentistul? Pediatrul? ORL-istul? Neonatologul? Habar nu aveam. Dar, din toate căutările şi din ce mi-au spus şi mamele din comunitatea mea, se pare că mulţi oameni pot să taie dacă vor şi dacă se pricep la asta. În ceea ce ne priveşte, am găsit pe cineva care face doar frenectomii în Sevilla, Spania: dr. Carmen Vega, medic de familie, mamă a cinci copii, consultant certificat în alăptare, autoare de cărţi în alăptare și specialist în anchiloglosie (fren lingual scurt). Recomandarea a venit tot din partea unei mame din comunitatea mea, căreia îi mulţumesc.
(Ţin să precizez că nu le fac reclamă, bine, le fac, dar nu e genul acela de colaborare. Noi ne-am plătit tot)
CE FREN TĂIEM? LA BUZĂ? LA LIMBĂ? AMÂNDOUĂ? NICIUNUL?
Dr. Carmen Vega ne-a confirmat că Leea are fren lingual grad IV şi că necesită tăiere. În ceea ce priveşte frenul de la buză, a spus că nu este atât de important pentru alăptare, iar în Spania nu se taie.
“Ştiu că în unele ţări se taie amândouă, dar în Spania se taie doar la limbă. Frenul lingual este cel mai important pentru alăptare şi considerăm că nu are sens să supunem bebeluşii unei alte proceduri. Ba chiar am văzut – rar ce e drept, dar am vazut – bebeluşi care nu au mai supt după ce li s-a tăiat frenul de sub buză, fiindcă e un pic mai dureros”, mi-a spus doamna doctor.
Ceea ce mi-a spus dr. Carmen Vega mi-a mai confirmat şi un pedodont (medic stomatolog pentru copii), care mi-a zis că nu ar vrea să tăiem niciun fren al Leei, nici de la buză, nici de la limbă, ci să continuăm cu exerciţiile de musculatură facială încă 3 luni de zile.
“Frenul lingual în Spania este tăiat în maternitate de neonatologi. Al Leei e la limită, dacă împingi limba ajunge în cerul gurii şi poate în 3 luni, după exerciţii, o să ajungă singură. Dacă nu, vedem atunci. Iar la buză, noi nu recomandăm tăierea la bebeluşi. Frenul labial dispare în majoritatea cazurilor, când apar dinţii permanenţi din faţă. Dacă nu dispare, putem să îl tăiem la 7-8 ani”, mi-a spus.
Pe de altă parte, doamna dr. Cristina Vancşa, care ne recomanda tăierea în ambele locuri, mi-a explicat:
“De dispărut nu are cum să dispară, frenul labial este o structură anatomică. Ce se întâmplă este că nu se menține tensiunea buzei și, prin creșterea în dimensiuni a capului, ajunge să „se ridice” buza mai ușor. Acest lucru se întâmplă numai când frenul labial este inserat mai sus de linia gingiei superioare. Dacă a depășit linia gingiei și merge spre cerul gurii, atunci el rămâne permanent (strungăreață). Și în situația în care nu este la marginea gingiei, dacă buza este restricționată (nu se ridică peste nas, să acopere nările), atunci e necesară o atenție sporită igienei dentare, deoarece acel spațiu foarte îngust favorizează depunerea plăcii bacteriene și menținerea resturilor alimentare, favorizând apariția cariilor la baza dinților incisivi.
Copiii sug după frenectomie dacă li se fac exerciții de reabilitare orală, altfel frenul se reataşează ca și cum nu ar fi fost făcută secționarea. Sunt situații în care intervenția pe un fren gros (fie el labial sau lingual) duce la apariția unei dureri ce poate persista câteva zile și care să modifice tiparul meselor. De cele mai multe ori apare un alt fenomen firesc: bebelușul trebuie să se „dezvețe” de suptul cu fren și să învețe să își folosească noile funcții descoperite după îndepărtarea restricțiilor. De aceea pare că „refuză să mănânce”, de fapt învață să mănânce corect.
Recomand secționarea ambelor frenuri în același timp DACĂ sunt restrictive (dacă doar unul e restrictiv, nu se intervine pe celălalt). Dacă sunt restrictive amândouă, atunci beneficiile intervenției duble sunt:
- disconfortul este cauzat o singură dată (nu prin 2 evenimente separate);
- se fac în paralel exercițiile de reabilitare orală și se scurtează, astfel, durata intervalului de timp până se obține rezultatul dorit;
- buza acționează ca un „obstacol” ce nu permite accesul sursei de hrană facil în gură și tensiunea musculară (manifestată prin „gropițe” la nivelul buzei în timpul mesei) consumă din resursele energetice ale copilului, ducând la mese fragmentate și insuficiente;
- când frenul depășește marginea gingiei, oricum va avea nevoie de intervenție copilul în viitor, însă atunci va fi necesară și anestezia cu injecție în fren, pe când în primul an de viață este suficientă anestezia cu gel local (țesuturile sunt mai moi și nu au atâtea terminații nervoase, deci nu este așa dureroasă)
- Exercițiile sunt mai ușor de făcut corect unui copil mic, fără dinți care mușcă (😜).
Practic, este medicină preventivă, înainte de apariția complicațiilor asociate (inclusiv cele din sfera stomatologică, a cariilor de la baza gingiilor și a demineralizării)”, mi-a explicat dr. Cristina Vancşa.
CE AM ALES
După ce am ascultat toate părerile, după ce am înţeles toate argumentele, după ce am dezbătut care dintre cele 3 opţiuni ar fi potrivită (nu tăiem, tăiem doar unul sau tăiem amândouă), am ales să tăiem unul singur: cel de la limbă. Dacă nu tăiam niciunul, ne-am fi întors la alăptarea chinuitoare. Dacă am fi vrut să le tăiem pe amândouă, trebuia să venim în România, iar cu ceilalţi 2 copii mici acasă, nu era o opţiune minunată. Aşa că am ales să tăiem doar frenul lingual.
Despre această procedură o să vă povestesc în partea a doua. Fiindcă şi aici avem dezbateri: cu foarfecă sau cu laser? Noi nu am avut de ales.
Iar în partea a treia o să vă povestesc ce am făcut după procedură.
Revin cu frenectomia Leei şi cu părerea mea, dacă a meritat sau nu.
Cu prietenie,
Alexandra
0
0
0
0
