Copilului meu: cea mai mare împlinire de pe lumea asta e să îţi fiu ţie mamă

Am stat mult să mă gândesc dacă să scriu asta. Am stat mult să mă gândesc dacă să o spun cu voce tare, dacă pare a laudă sau a mândrie. Nu vreau să fie nici una, nici alta.

Am stat mult să mă gândesc, fiindcă poate suflete de trec prin mine, prin munca mea, prin cuvintele mele, mă vor condamna. Mă vor răstigni cu judecata. Dar tu, mama asta de scrii, nu ştii să fii fericită în afara copilului tău? Dar tu, femeia asta de scrii, nu ştiai să fii fericită înainte să fii mamă? Dar tu, omule ce tastezi, nu ai întâlnit alte împliniri în viaţă?

Ba da, ba da, le voi răspunde. Nu vreau să creadă că nu. Dar nu te cunosc pe tine.

Înainte să-ţi fiu mamă, aveam multe împliniri personale şi profesionale, sigur. Aveam un job la care mă duceam cu drag, o carieră promiţătoare în faţă. Aveam un iubit – tatăl tău, adică – îndrăgostit de munte, cu care am şi plecat trei în lume şi cu care aveam de gând să mai colind. Aveam prieteni cu care mă distram nebuneşte, aveam timp să citesc, să merg la sală şi la bibliotecă, să învăț, să ajut, să cresc.

Făceam destule înainte.

Dar, nu ştiu cum să îţi spun, odată cu tine, am descoperit un alt soi de împlinire. Diferită de toate de până atunci. M-ai făcut să mă scutur de tot praful interior și să mă caut de forțe pe care nu credeam să le am. De sentimente de care nu aveam habar să se odihnească în mine.

Nimic din ce aş mai face, din ce aş mai câştiga, din ce aş mai scrie nu mi-ar mai mai aduce o bucurie mai mare decât cea pe care o am deja: faptul că-ţi sunt mamă. Şi nu, nu credeam.

Împlinirea mea nu se măsoară în bani, în case sau maşini, ci în “te iubesc, mami!”
Împlinirea mea nu se măsoară în premii şi bonusuri, ci în sărutări şi mângâieri.
Nicio funcţie importantă din vreo multinațională nu mi-ar mai aduce atâta bucurie cât îmi aduci tu când mă strigi.
Nimeni, niciodată nu ar putea cumpăra fericirea pe care o simt când mă iei în braţe.
Nimeni, niciodată nu ar putea cumpăra fericirea pe care o simt când eşti tu fericit.

Fiindcă, da, o spun acum cu voce tare, din toate împlinirile mele, tu, copilul meu, tu eşti cea mai mare!

Poza: arhivă personală

Cu prietenie,

Alexandra

Please follow and like us:
0
fb-share-icon0
Tweet 0
Pin Share0

Sunt jurnalist, blogger şi mama a doi băieți, Luc, un zvăpăiat de 5 ani, cu ochi-pelin şi gene lungi, şi a lui Alec, un delicios de un an, cu ochi-azur. Sunt o mamă care a strâns tot norocul din cele patru puncte cardinale la pieptul ei.

Sunt Alexandra Lopotaru şi vă invit în cea mai minunată parte din viața mea: în viața de părinte 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *