V-am mai spus că Japonia mi se pare scoasă din cărțile SF, că este atât de civilizată încât oamenii de la companiile feroviare își cer scuze dacă trenul întârzie și șapte secunde. Este atât de curată încât dacă ștergi o masă dintr-un parc oarecare, o să constați că șervețelul folosit este alb. Este atât de respectuoasă, încât angajații unui magazin se apleacă să te salute și când se duc în depozit, să mai aducă marfă. Este atât de politicoasă, încât poate să ți se pară enervant la un punct să auzi “vă cer scuze” atât, dar atât de des. Chiar și în cele mai aglomerate ore, ei stau la coadă, unul în spatele altuia, să urce în metrou sau autobuz. Autobuz, da. Imaginați-vă o stație de autobuz din București, unde primești sau dai coate în burtă ca să prinzi loc pe scaun. Aici, nu există așa ceva. Există însă şi câteva lucruri mai dubioase, din punctul meu de vedere, dar nu ai cum să fii de acord chiar cu totul. Am făcut o primă listă scurtă cu cele mai interesante și ciudate lucruri pe care le-am întâlnit până acum și , când mai am timp, o să mai fac un follow-up. Oricum, recomand o dată în viață.
- Cafenele cu animale
În Japonia, există cafenele cu animale și păsări. De obicei, plata se face pe o perioadă delimitată de timp (o oră sau 30 de minute), timp în care ai incluse o băutură și/sau desert, Cafenelele au bufnițe, arici, iepuri, pisici sau câini. Pentru mai mulți bani, poți să le și hrănești. Deşi sunt foarte bine îngrijite, li se respectă programul de odihnă şi te instruiesc temeinic cum să te comporți, poate fi destul de ciudat, să nu zic trist, să le vezi – mai ales pe cele sălbatice – închise.


- Scaune pentru copii în toaletele publice, atât la femei, cât și la bărbați
Mi s-a părut de-a dreptul genial când în parcul de lângă casă am văzut că pot să îl pun pe Luc într-un scaun și să mă bucur de cele cinci secunde, în loc să alerg cu pantalonii în vine după el. Dar când am aflat că și la vecini, la bărbați, este același lucru, m-au câștigat pe viață. Arată sau încurajează clar și răspicat importanța taților, bunicilor în familie.

- Parcuri publice de aventură
V-am arătat eu mai demult, pe pagina de FB a blogulul, cum parcul Shinagawa, cel mai aproape parc mare de noi (parcuri mici sunt peste tot!), are o zonă de aventură, unde copiii se pot juca în nămol, fac focul, gătesc, se spală în butoaie, se cațără pe funii, bat cuie în lemne, citesc și stau la cort cu părinții. Și credeţi-mă că nu este singurul.

Ce nu v-am arătat încă sunt parcurile mici, mici, după colțul blocului, care sunt atât de diferite, interesante și creative încât te pun pe gânduri și te întrebi de ce nu facem și noi. Spre exemplu, cel de mai jos a trântit în mijloc o mașină de pompieri și o locomotivă veche, în care copiii se suie și se joacă. Nu vă mai spun că avea biciclete și mașinuțe gratis.


- Semne peste tot pentru oameni nevăzători
Oamenii cu dizabilități sunt foarte respectați aici. Pe lângă mediile educațional și social în care se recuperează mult mai ușor decât la noi (numai eu am văzut prin oraș copii cu Sindromul Down singuri, absolut normali la comportament), au și facilități gândite în detaliu. Nu am poză, dar am văzut autobuz cu lift pentru oamenii în scaun cu rotile, de pildă. În schimb, mai jos puteți observa indicatoare pentru nevăzători, ce sunt peste tot pe stradă, ca pistele de bicicletă. Ba mai mult, sunt la metrou, la toalete, în mall-uri, în poștă, în toate spațiile publice. Incredibil.


- Parcare subterană cu lift pentru biciclete
Da, pe cuvânt. Introduci bicicleta în această “gheretă”, care îți coboară bicicleta automat şi ți-o parchează. Primești un cod pe care va trebui să îl tastezi ca să o recuperezi.

- Restaurante fără chelneri
V-am arătat pe pagina de FB a blogului doar un restaurant în care comanzi de pe tabletă și mâncarea îți vine la nas cu un trenuleț, dar el face parte dintr-un lanț de aproape 150 de astfel de restaurante din întreaga țară. Mai sunt în schimb multe restaurante mixte, care combină tehnologia cu umanul: comanzi de la un aparat unde și plătești, apoi ești servit de japonezi. Ca o notă suplimentară asupra restaurantelor, vreau să vă spun că mulți mănâncă singuri ca să se concentreze pe gustul mâncării.


- Gradinițe private la 300$
La cât de scump este acest oraș, nu m-am aşteptat să aflu că unele grădinițe private sunt la fel sau mai ieftine decât cele din București. Mereu am trecut pe lângă o grădiniță din cartier, extrem de modernă, futuristă și mă întrebam dacă mi-aș permite să îl dau pe Luc acolo. Până am aflat că este 300$, la fel sau mai ieftină decât grădinițele din cartierul meu din București, unde – cel puțin din exterior – condițiile par mai precare. În centru orașului Tokyo, se pare că pot ajunge și la 500$, iar dacă sunt internaționale – chiar şi 1.000$. Ca o notă suplimentară, la ei se plătesc şi grădinițele de stat. Tot între 300 şi 500$, depinzând de salariul părinților. Grupa are în jur de 15 copii, cu trei educatori, deci condiții ca la privat. În imagine, o grădiniță oarecare într-un tren.

- Ghiozdanele de 500$
După ce îi laud la punctul anterior, aici mă minunez ca românul: cum să dai în jur de 500$ pe un ghizdan ca cel din imagine? Da, ideea este că toți copiii din Japonia sunt obligați să aibă unul asemănător, pe care îl vor folosi de la șase ani la 12. “Dacă acum 20 de ani puteai alege doar dintre două culori, copiii au astăzi o varietate de modele”, mi-a spus o mămică fericită.

- Locuri de joacă publice indoor pentru copii
Exact cum avem noi spațiile de joacă amenajate în centre comerciale, pentru care plătești să îți lași copilul, ei au foarte multe spații închise dedicate copiilor. Gratis. Uneori, rămâneam doar eu cu Luc în parc și mă întreb cu stupefacție unde e toată lumea. Mi-ar fi plăcut să mai văd un copil pe lângă noi, nu doar bătrâni care aleargă. Dar mămicile își dădeau întâlnire în astfel de centre. În cel de mai jos, am fost și noi de câteva ori. Ai o încăpere pentru servit masa, o altă încăpere pentru jucării, un alt spațiu pentru tobogane și un mic teren de sport.



Poze: arhivă personală
Cu prietenie,
Alexandra