Sigur că atenția noastră se îndreaptă şi acum, de Crăciun – ca în tot anul de fapt – către copii. Către magia lor de a crede în Moş, de a sorbi poveşti, de a asculta colinde înălțătoare lângă brad, de a se bucura că dorințele lor le sunt ascultate. Îndeplinite. Toată energia, tot efortul de a căuta cadoul potrivit, dorit, se canalizează înspre ei. Înspre copiii noştri, care fac această Sărbătoare Sărbătoare. Fără ei, ar fi totul sec şi lipsit de farmec.
Dar eu mă îndrept un pic şi către mine. Către tine. Către noi şi voi, mame din Nord şi Sud, din ieri, din mâine. Către toate mamele României şi dincolo. Oare o mamă, cea care se dedică tot anul mai mult altora decât sieşi, ea ce şi-ar dori de Crăciun?
Poate o pereche de ghete noi, negre, comode. Poate un robot să facă mâncarea şi curățenia în locul ei. Poate o clonă, care să îi țină locul cât ea merge să îşi ia ghetele noi, negre, comode.
Sau poate o excursie într-o țară exotică, singură. Sau poate o întâlnire cu soțul ei, ca pe vremea când simțea milioane de stoluri de fluturi în stomac.
Ce şi-ar dori o mamă de Crăciun? Linişte? Ca şosetele să aibă pereche? Să fie copilul sănătos şi fericit? Nu. Că asta îşi doreşte în fiecare clipă. Poate o nouă tigaie, că pe ultima a pus-o copilul în veceu. Poate un nou televizor, că pe ultimul l-a spart flăcăul a doua zi de la achiziție. Mai mult timp cu copiii? Poate. Mai mult timp pentru ea? Da. Somn? Da, cu siguranță. Să oprească timpul? Cu certitudine şi cu dinții, vă spun eu.
Dar cred că cel mai mult, cel mai mult, din toate cotloanele inimii ei şi din toate celulele ei văzute şi nevăzute, şi-ar dori ca Moş Crăciun să îi arate ziua aia din calendar, când copilul ei va veni din senin, de la şcoală sau facultate, şi o să îi spună: „Mama, mă bucur să te am!” Fiindcă aşa… aşa va şti că face bine.
Poza: arhivă personală
Cu prietenie,
Alexandra
0
0
0
0
2 răspunsuri
Offf, cum le zici tu de izbucnesc lacrimile că nebunele….
Te cuprind!