Ce fac părinții după ce adorm copiii? Unde şi cum ne conectăm noi vă arătăm în noua noastră casă (P)

De două săptămâni, ne-am mutat la casă, ne-am retras la marginea Capitalei și încercăm să ne adaptăm la stilul de viață de aici. În primele zile, vă mărturisesc că am simțit un soi de paralizie în picioare, fiindcă m-a lovit realitatea drept în frunte: ești izolat fără mașină și frica de condus nu mai este o opțiune. Așa că a trebuit să mă adun și să mă concentrez pe motivele pentru care am luat această decizie: liniște, aer curat, mai mult spațiu. Și fără vecini care să ne tragă de urechi că avem un copil care aleargă prea mult.

Problema însă apare la Luc. Încă merge la grădiniță în București și, dimineața, o oră facem până acolo. O oră dus, o oră întors – enorm. Până reușim să îl mutăm în zonă, până reușim să găsim o grădiniță la fel de bună, ne chinuim așa. Ajungem la șase jumătate – șapte seara acasă. Până gătim ceva rapid, până mâncăm, până ne mai jucăm împreună pentru conectare, iubire și dor, până facem baie, până citim și îl bag la somn ajungem la 9:30. Aproape la limită pentru cele zece ore de somn pe care trebuie să le aibă pe timp de noapte.

Nu ştiu cum sunteți voi, nu știu cum stați cu timpul, dar noi, eu şi soțul meu, suntem rupți şi roşi de somn din toate părțile după ce îl adormim pe Luc. Nu ştim cum să ne întoarcem mai rapid pe o parte şi să sforăim ca trenul în gară. Dar strângem jucării, băgăm mașini de vase și rufe la spălat, facem ghiozdanul lui Luc pentru grădiniță, mai calculăm bugete și căutăm mobilă pentru casă. Pentru ce mai avem nevoie. 

Apoi ne întindem în pat, ne poziționăm unul cu picioarele peste celălalt și respirăm puțină liniște. Dar nu durează mult că, unul dintre noi, cu ochii mijiți, întreabă: mai vrei puțin vin și o partidă? “Da, vă rog!”, răspunde celălalt cu un zâmbet de pupăză umflată. Vă spun, este o foarte bună metodă de conectare între soți, mai ales când aceasta lipsește din cauza rutinei sau agitației cotidiene. Se poate și în fața șemineului, se poate și pe blatul din bucătărie, și pe parchet, și pe covor. Dar noi – de cele mai multe ori, de lene – preferăm patul. Despre ce vorbesc? 

O partidă de cărți!

Așa că, de când suntem aici, aproape în fiecare seară am jucat cel puțin un joc de UNO. UNO este un soi de Macao, dar mai colorat și mai dinamic, cu reguli și cărți în plus. Scopul jocului este să scapi de toate cărțile și să câștigi puncte pentru cărțile cu care rămân adversarii. Sunt 112 cărți în pachet, se joacă în doi până la zece jucători și este recomandat familiilor cu copii de peste șapte ani. Dar eu cred că și cei de patru-cinci ani ar fi încântați să încerce. 

Luc încă e mititel, le bagă și le roade în gură, așa că – deocamdată – doar noi doi ne jucăm. Nu stăm mai mult de 15-20 de minute, dar suficient cât să ne amintim de noi, cum eram odată la cămin. Când jucam cărți și board games de ne apuca dimineața. 

Cum se joacă?

Se pune o carte cu fața în sus, fiecare jucător are șapte cărți în mână, iar cel din stânga dealerului începe jocul. Când îți vine rândul, trebuie să găsești între cărțile tale una care să corespundă cu cartea pusă jos, fie la număr, fie la culoare, fie la simbol. Dacă nu ai, tragi o carte.

UNO are șapte cărți de acțiune (unele sunt noi, iar unele vă vor fi cunoscute de la Macao), iar cea mai faină carte, din punctul meu de vedere, este cea pe care o poți personaliza. Da, există o carte căreia îi pui tu regulă. În cazul nostru, datorită cărții, eu am primit câteva masaje la tălpi, iar Andrei a primit o bere din frigider la nas.

Când jucați penultima carte, nu uitați să strigați UNO pentru a mai anunța că mai aveți o singură carte de joc. Dacă nu strigați și ceilalți jucători vă prind, trebuie să luați două cărți.

Jocul mai are două forme avansate, UNO flip și DOS, pe care noi încă nu le-am încercat. Dar timpul nu este pierdut 🙂

Îl găsiţi pe Elefant.ro redus, la 22.99 RON.

Sper să vă prindă și pe voi, mai ales dacă aveți copii mai mari și puteți să vă adunați la o masă cu toții. Astfel de momente vor rămâne sigur în amintirile lor.

Mai jos, vă las un videoclip cu noi, în noua noastră casă. Vreau să ştiţi că am filmat doar în unghiurile bune, unde aveam niscaiva mobilă şi nu erau cutii împrăştiate 😛

În rest, voi cum vă conectați cu soții voștri?

PS: Când o să avem mai mult timp, când o să fim mai odihniți, am pus ochii și pe Scrabble. Vă încurajez și pe voi, mai ales dacă aveți copii peste 10 ani, fiindcă stimulează inteligența jucătorilor și încurajează spiritul de competiție.

Poze şi video: arhivă personală

Cu prietenie,

Alexandra