Când ne certăm noi doi, îmi pare rău şi pentru ei

Când se-ntâmplă s-avem zile cu ploi,

Cu scântei,

Cu greu şi supărare, 

Când se-ntâmplă să ne mai certăm,

Îmi pare rău şi pentru ei.

 

Când ne numărăm cearcănele de peste noapte

Şi durerile din inimi,

Când ne comparăm şi ne-ntrebăm 

“Cine a stat cu ei mai mult?”

“Cine a uitat să pună pungă în coşul de gunoi?”

“Cine a fost la cumpărături ultima oară?”

 

Când ne măsurăm oboseala ce ni se scurge pe piele,

Îmi pare rău şi pentru ei.

 

Când ne spunem cuvinte nespuse,

Mai tare,

Mai răspicat,

Mai tăios,

Când trântim uşi vopsite în alb

Şi plecăm pentru o gură de aer făr’ să ştim când ne întoarcem,

Îmi pare rău şi pentru ei.

 

Şi când lacrimi mi se scurg pe-obraji,

Când buzele nu schiţează un zâmbet,

Când ochii mi-s în pământ,

Şi pentru ei îmi pare rău.

 

Pentru copiii noştri.

 

Aşa că, hai, te rog, ia-mă-n braţe,

Strânge-mă tare, tare, până pocnesc.

Uită-te la mine, uită-te la ei

Şi din orgolii să ne oprim.

 

Să ne-amintim de ce şi cât ne iubim.

 

Poza: noi doi

Cu prietenie,

Alexandra