Decât să mă-ntrebe „Ce mi-ai adus?”, prefer să-mi spună „Ce bine că ai venit!”
Acum trei ani, pentru cine nu ştie, când Luc avea vârsta lui Alec, am stat 6 luni în Tokyo. Andrei lucra foarte mult, pleca dimineața şi ajungea seara, la 8. Era primul care pleca de la birou oricum, fiindcă japonezii aşa lucrează. Mult. Şi deşi pleca de la serviciu, venea acasă şi mai lucra şi […]
Scrisoare de la Moş Crăciun către părinți: amintiţi-vă cum era când eraţi copii! (P)
Nu ştiu cum sunteți voi, dar pentru mine Crăciunul e mai mult decât un decor cu alb şi roşu, mai mult decât un clopoțel atârnat într-un brad, mai mult decât un colind în surdină sau un foc aprins în şemineu. Pentru mine, Crăciunul este perioada în care îmi amintesc de copilărie. Îmi amintesc de vacanțele […]
Părinţii sunt jucăria preferată a copiilor
Luc nici nu învățase să se rostogolească bine de pe spate pe burtă că eu mă și interesam de jucării. Citind diverse articole, în special cele care promovau educația Montessori, am aflat că nu este indicat să iei copiilor jucării multe, proaste și, implicit, ieftine, ci puține, bune și un pic mai scumpe (nu am […]
Părinţii sunt jucăria preferată a copiilor. Să nu le-o luăm din mâini
Mergeam de-a buşilea pe gresie prin bucatarie, după Luc. Chipurile, trebuia să îl prind. Deşi de vreo două săptămâni a început să îşi ţină echilibrul şi să facă paşi singurel, încă preferă să se târască. Şi cum mergea el dând din funduleţ în stânga şi în dreapta, cum dă peştele din coadă, se mai uita […]
Meșterul Săndel și placa senzorială
Luc este într-o continuă cercetare, mai ceva ca Sherlock Holmes, unde curiozitatea îi este infinită, iar frustrările – și mai și. Cum nu l-am prea pus de mic în pătuț sau țarc, să nu îi îngrădesc libertatea, s-a învățat să mișune prin casă și eu să mă târăsc după el. Ca Dr. Watson. Efectiv merge de-a bușilea și […]
