Spun la plural pentru că lista e valabilă şi pentru mine. Acum, la final de iunie, urmează să vină în familie prima mea nepoţică, prima verişoară a copiilor mei, iar în septembrie va naşte prietena mea, de care v-am mai povestit cât de mult şi-a dorit această sarcină şi cât de mult a luptat pentru ea.

Aşa că, cu gândul la ele, am întocmit o listă cu zece reguli de primă vizită la domiciliu. Sigur, toate acțiunile noastre sunt din iubire, nu am vrea să transmitem prin ele decât sincerele noastre gânduri, dar poate ar fi bine să citim, totuşi, înainte de a pleca de acasă, cele ce urmează:

1.Anunţăm sau întrebăm înainte când ar fi în regulă să venim în vizită

Sigur că e frumos din partea noastră să ne arătăm susţinerea, dar să ne punem în faţa uşii şi să apăsăm pe sonerie, fără să fi anunţat înainte, ar putea fi o idee proastă. Poate bebeluşul doarme, poate mama doarme, poate sunt prea obosiţi şi încă nedumeriţi de noua schimbare şi nu vor vizite. Primele săptămâni cu un bebeluş nu sunt ca în filme.

2.Avem grijă la microbi şi ne spălăm pe mâini imediat cum intrăm în casă

Noi eram foarte stricţi la Luc şi îi rugam pe toţi să se spele şi să se dezinfecteze pe mâini. Mulţi se uitau ciudat, în special bunicii, care şi acum ne spun că am exagerat. Ce e drept, ne era incomod să tot repetăm, dar copilul avea prioritate. De aceea cred că ar fi mai uşor să spunem noi, de cum intrăm în casa oamenilor: “Mă duc până la baie, că aş vrea să mă spăl pe mâini!”

Sigur vor răsufla uşuraţi.

3.Nu pupăm bebeluşul. Nici pe faţă, nici pe frunte, nici pe mânuţe, oricât de tentaţi am fi

Bănuiesc că e la mintea cocoşului că nu vizităm un nou-născut când suntem răciţi, dar poate nu e aşa de evident că nu ar trebui să îl pupăm când o facem. De ce? În primul rând, putem transmite orice virusache pe care îl avem în noi, pe care nu îl simţim, dar care pentru bebeluş poate fi o reală problemă.

De asemenea, putem fi purtători ai virusului herpetic (herpesul). Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, două treimi din populația globului sub 50 de ani poartă virusul herpes simplex tip 1 (HSV-1), un virus extrem de periculos pentru bebeluşi.

4.Nu facem poze fără acordul părinţilor

Sigur, nu ştiu exact ce relaţii sunt între toate familiile, dar mie mi se pare în regulă să întrebăm părinţii înainte dacă putem să îi facem poze bebeluşului chiar dacă suntem mamaie sau tataie. De asemenea, nu postăm pe reţelele de socializare înaintea părinţilor (şi fără acordul lor) şi nu folosim bliţul când îi fotografiem.

5.Nu punem întrebări incomode mamei

Cred că e mai bine să o lăsăm pe mamă să ne povestească tot ce simte că poate să povestească şi să nu insistăm cu întrebări care o incomodează, poate întrebări legate de corp, naştere, alăptare şi aşa mai departe. Sigur ne va spune ea dacă va simţi nevoia. Vă spun asta fiindcă mie îmi era foarte greu să vorbesc despre naşterea în sine, ocoleam subiectul mereu, pentru că prima naştere a fost traumatizantă.

6. Nu ne dăm cu o tonă de parfum înainte de a merge la bebeluş în vizită. Mai bine, nu ne dăm deloc

Unii bebeluşi sunt sensibili la mirosuri, iar parfumurile din comerţ au oricum foarte multe chimicale ce le pot afecta sau irita pielea.

Cel mic al meu are dermatită atopică (ehe, cât ne chinuim, o să vă povestesc cândva) şi chiar trebuie să avem grijă. Chiar şi acum, după 5 ani şi 2 copii, nu mă dau cu parfum decât când ştiu că nu-l iau pe cel mic în brațe (adică, aproape niciodată). Iar ca deodorant, folosesc unul pe bază de uleiuri esențiale.

7. Aducem o supă caldă

Nu putem da greş cu o supă caldă! În primele săptămâni e mai greu cu programul, ba ţin minte că mâncam din picioare sau cu copilul la sân, asta când îmi aduceam aminte şi pentru că îmi gătea mama. În plus, sunt mai multe teorii legate de alimentaţia mamei de după naştere: la primul copil, spre exemplu, am evitat cu stricteţe anumite alimente care se presupune că ar balona atât mama, cât şi bebeluşul, iar la al doilea am renunţat la asta şi doar am urmărit posibilele reacţii (ambele variante, de la doi doctori diferiţi). De aceea vă zic că, indiferent dacă mama e atentă la ce mănâncă sau nu, supa este perfectă.

8.Ne oferim să dăm o mână de ajutor

Ştiţi cât de bine se simte când eşti întrebat “Cu ce te pot ajuta?” Poate chiar o apă sau o pâine de la magazin, poate chiar gunoiul dus la ghenă înainte de plecare.

Ceea ce mă duce la punctul următor:

9.Nu stăm mult

Nu ne lungim oricât ne-am dori. Îi lăsăm să se odihnească, mai ales că vor tot primi vizite.

10. Nu uităm de frățior/surioară, dacă are

În cazul în care bebeluşul mai are un frate sau o soră, nu uităm să ne jucăm şi cu el/ea. Experţii spun că e mai bine să le acordăm lor atenţie iniţial, ajutând astfel la diminuarea rivalităţii dintre frați şi la acceptarea noului membru al familiei.

Dacă mai aveți alte idei, le aştept în comentarii, să completăm lista.

Cu prietenie,

Alexandra

Poza: unplash

Articolul Zece reguli când vizităm un nou-născut. Anunțăm, nu-l pupăm şi ne spălăm pe mâini apare prima dată în Bebelonia.ro.

Nu sunt cel mai credincios om. Doar mă ştii. Nici nu îmi place să vorbesc despre credință, cred că este un subiect extraordinar de intim şi abia îl discut cu mine însămi. Dar e posibil să încerc să fiu cea mai credincioasă mamă. De când îi am pe ei, pe copiii mei, mă rog la Tine zilnic. 

De cum deschid ochii, la Tine mă gândesc. La cum mi-ai arătat cea mai mare iubire din viața mea. Este cea mai mare, fără doar şi poate.

Oricât îmi iubesc soțul, părinții, prietenii…nu caut şervețele să-mi şterg ochii fiindcă mă privesc. Sau mă iau de mână. Sau mă strigă. Dar când copiii mei fac toate astea, mi se împânzesc obrajii de lacrimi. Nu mă aştept nici eu.

Doamne, de cum deschid ochii, din viul nopții, stau şi mă rog să exişti. Mă rog să fii acolo, undeva, ca să ai grijă de ei. Să le fie bine. Să îi îndrumi cu speranță, să-i mângâi cu noroc. 

Mereu. 

Nu cred că mi-am dorit ceva mai tare pe lumea asta decât ca ai mei copii să aibă o viață lungă şi frumoasă. Simți cât de tare, da?

Doamne, dacă sughiți şi nu îți mai trece, e din cauza mea. Te pomenesc de mii de ori în cele 24 de ore. „Doamne, ce copil deştept”, „Doamne, cum s-a dat jos, singur, de pe scaun”, „Doamne, cât de frumos mă poate privi”.

Iartă-mă, vei sughița mult şi bine.

Doamne, înainte să adorm, tot la Tine mă gândesc. În întunericul camerei mele, unde se aude o respirație de pui de om, sper ca Tu să îmi auzi gândurile. Să îmi auzi recunoştința.

Ştii? Simt că oricât Ți-aş mulțumi, parcă niciodată nu va fi suficient. Dar eu încerc.

Zi de zi.

Zi de zi îți mulțumesc pentru tot ce am. Pentru tot ce am primit. Pentru tot ce țin în brațe. 

Cu veşnică recunoştință,

Un om, un pământean, o mamă

Articolul Doamne, îți mulțumesc pentru tot ce am şi pentru tot ce țin în brațe apare prima dată în Bebelonia.ro.

În schimb, eu nu mi-am dorit decât să fie sănătos. 

Sincer.

De ce? Fiindcă la primul copil, la Luc, băiatul meu de aproape cinci ani, îmi doream fetiță. Speram asta, fiindcă mi se părea mai uşor. Fiindcă eu-s femeie şi mi-ar fi fost mai uşor. Şi poate, mânată de aceleaşi preconcepții, gândeam că fetele trec pe la părinți, la bătrânețe, mai des. Nu să îmi aducă vreun pahar cu apă, nu am nicio pretenție, dar îmi doream, aşa cum îmi doresc şi acum, să nu mă uite.

Şi m-am simțit atât de vinovată că mi-am dorit bebeluş cu două codițe, încât la al doilea am zis că nu îmi pasă decât să fie sănătos. 

Şi a venit deliciosul de Alec, tot băiat, după care sunt moartă. Efectiv mă scurg ca înghețata pe cornet când îl văd şi mulțumesc vieții că îi am pe amândoi.

Aşa că, da, sunt mamă de băieți.

De doi băieți. Oricât de tolerantă sunt în general, oricât de mult încerc să fiu politicoasă, să zâmbesc timid şi să răspund calm, am şi eu limite. 

Mă apucă trepidațiile când aud, în continuare, „vă trebuie şi o fată”.

Dragă lume, ghici ce? Nu trebuie nimic. Îmi ajung doi copii. Simt, momentan, că asta este limita mea.

Putem fi la fel de bine o familie completă doar cu un băiat, aşa cum putem fi cu cinci fete. Putem fi o familie doar cu doi copii, la fel cum putem fi cu unul singur. 

Familii sunt şi cele care adoptă, care nu au copii sau care şi-au luat o broască țestoasă. 

Haideți să depăşim aceste preconcepții. 

Poate oamenii nu mai vor un copil în plus.

Poate le e frică să se mai gândească la unul din cauza vreunei experiențe grele.

Poate pur şi simplu sunt epuizați, nu vor să o mai ia de la capăt.

Poate nu pot să mai facă.

Poate ei i-ar fi plăcut în adâncului sufletului să aibă pereche, dar el nu mai vrea şi ori de câte ori e întrebată simte o înțepătură. 

Sau poate oamenii sunt relaxați şi nu le pasă nimic din toate astea. Dar pentru cei care au obosit să fie întrebați, să punem stop. Să ne dăm seama că idealul nostru de familie nu se pliază pe idealul altora. 

Şi, oricum, noi ştim că indiferent câți şi ce copii avem, că-s fetițe şi/sau băieței, suntem cei mai norocoşi din lume.

Doamne ajută să ne fie sănătoşi!

Poza: eu cu Luc, surprinşi de Loredana Alexandra Photography

Articolul Hai să încetăm cu „Ai băiat? Înseamnă că trebuie să faceți şi o fată!” apare prima dată în Bebelonia.ro.

Eu, mamă? Mai târziu. Nu sunt pregătită, nu vreau să cresc.

Apoi, nu m-am văzut mamă de băiat. Eu? Mamă de băiat? Dar ce ştiu eu cum se cresc băieții? Cu o fetiță ar fi fost mai uşor, i-aş fi citit gândurile mai bine, i-aş fi intuit dorințele mai repede, aş fi înțeles-o mai mult, aş fi cunoscut-o mai bine. Pornind de la mine, nu?

Nu, nu, nimic mai greşit. O mamă îşi cunoaşte copilul indiferent de poartă şosete roz sau albastre.

Iar apoi…nu m-am văzut niciodată mamă de doi. Băieți. Eu, mamă de doi?

Da, eu.

Nimic mai greu,

Dar nimic mai frumos.

Când eşti mamă de doi şi te îmbrățişează patru mânuțe,

Nu ştii pe care să le pupi mai întâi, pe care să le strângi mai repede,

Nu ştii cum să le înghesui mai adânc în piept.

Când eşti mamă de doi şi îți vezi copiii dormind,

Liniştea este de două ori mai liniştitoare,

Lacrimile – de două ori mai fierbinți,

Iar rănile de peste zi se închid cu iuțeală, că nu rămân cicatrici.

Când eşti mamă de doi,

Se poate să mai faci pe arbitrul, să rămâi fără voce, 

Se poate să îți mai astupi urechile când unul țipă că vrea să mănânce, iar altul – că vrea să meargă la veceu,

Dar te bucuri că, la tine în casă, soarele răsare de două ori.

Când eşti mamă de doi şi unul îți stă pe şoldul din stânga, iar altul – pe brațul din dreapta, 

Când te privesc deodată, cu atâta dragoste, amândoi,

Îți dai seama că

Nopțile sunt mult mai lungi,

Zilele sunt mult mai pline,

Dar, la fel, şi inima.

Poza: arhivă personală

UPDATE POZĂ DEC 2021: noi trei, fotografiați de Loredana Alexandra Photography

Cu prietenie,

Alexandra

Articolul Când eşti mamă de doi… apare prima dată în Bebelonia.ro.

Eu, mamă? Mai târziu. Nu sunt pregătită, nu vreau să cresc.

Apoi, nu m-am văzut mamă de băiat. Eu? Mamă de băiat? Dar ce ştiu eu cum se cresc băieții? Cu o fetiță ar fi fost mai uşor, i-aş fi citit gândurile mai bine, i-aş fi intuit dorințele mai repede, aş fi înțeles-o mai mult, aş fi cunoscut-o mai bine. Pornind de la mine, nu?

Nu, nu, nimic mai greşit. O mamă îşi cunoaşte copilul indiferent de poartă şosete roz sau albastre.

Iar apoi…nu m-am văzut niciodată mamă de doi. Băieți. Eu, mamă de doi?

Da, eu.

Nimic mai greu,

Dar nimic mai frumos.

Când eşti mamă de doi şi te îmbrățişează patru mânuțe,

Nu ştii pe care să le pupi mai întâi, pe care să le strângi mai repede,

Nu ştii cum să le înghesui mai adânc în piept.

Când eşti mamă de doi şi îți vezi copiii dormind,

Liniştea este de două ori mai liniştitoare,

Lacrimile – de două ori mai fierbinți,

Iar rănile de peste zi se închid cu iuțeală, că nu rămân cicatrici.

Când eşti mamă de doi,

Se poate să mai faci pe arbitrul, să rămâi fără voce, 

Se poate să îți mai astupi urechile când unul țipă că vrea să mănânce, iar altul – că vrea să meargă la veceu,

Dar te bucuri că, la tine în casă, soarele răsare de două ori.

Când eşti mamă de doi şi unul îți stă pe şoldul din stânga, iar altul – pe brațul din dreapta, 

Când te privesc deodată, cu atâta dragoste, amândoi,

Îți dai seama că

Nopțile sunt mult mai lungi,

Zilele sunt mult mai pline,

Dar, la fel, şi inima.

Poza: arhivă personală

Cu prietenie,

Alexandra

Articolul Când eşti mamă de doi… apare prima dată în Bebelonia.ro.

Şi m-a pufnit un plâns sănătos, de nostalgie, emoție, simțuri până la os.

Când ai ajuns să porți mărimea 27 la încălțăminte? 

Până să vină frățiorul, nu observasem ce mâini zdravene ai, nu observasem cât de independent eşti şi nici cât de mult te-ai înălțat. M-am mirat de cât de greu eşti, de cum te joci singur, de cum îți torni lapte în pahar. Oare de ce te văd abia acum aşa cum eşti? Oare de ce mi se pare aşa ciudat că ai crescut?

Te-ai schimbat de când suntem patru.

Te văd cum te uiți prin crăpătura uşii cu jind, la mine, la cum îl țin pe fratele tău la piept. Îți fac semn, dar nu vii.

Te văd cum îți dau lacrimile când te rog să fii mai atent. Să nu mai țipi când doarme. Să nu mai sari lângă el ca în trambulină, să nu îi mai turteşti capul ca pe aluat.

Te simt cum te încordezi, cum mă priveşti pe furiş, te simt mai îngrijorat decât oricând.

Te aud şi cum plângi, cum te superi din senin. Fără motiv, ar spune alții. Poate şi eu, dacă nu ți-aş cunoaşte sufletul. Dar eu ştiu, ştiu că îți e greu.

Ştiu că te copleşesc toate, la fel cum mă copleşesc şi pe mine. 

M-aş clona, mă crezi? 

Mi-aş mai pune o pereche de mâini, o pereche de picioare şi m-aş rupe să vin la tine ori de câte ori mă chemi, fiindcă „Nu pot acum” a devenit cel mai insuportabil răspuns.

Dar tot ce pot să fac este să te strâng tare în brațe şi să îți repet că te iubesc, să nu uiți. Suntem la fel, doar cu o inimă în plus.

Şi, cu timpul, vom fi bine.

Aşa că, te rog, pui al meu mare, ai răbdare cu mine.

Şi eu învăț să fiu mamă de doi.

***

Poza: arhivă personală

Cu prietenie,

Alexandra

Articolul Primului meu copil: ai răbdare, te rog, cu mine apare prima dată în Bebelonia.ro.