Browse posts tag by inima

Pune-ți căştile-n urechi şi dă-mi inima mai tare

0 Comentarii
Pune-ți căştile-n urechi şi dă-mi inima mai tare
Scrisoare pentru oricare dintre copiii mei. Scrisoare pentru amândoi, scrisoare pentru fiecare… *** Mami, Iubitule, Alec,  Luc, Luc, Alec, Iubire, Ştrengarul meu drag, Nu ştiu dacă ştii, dar seara, după ce adormi, eu nu pot pleca imediat de lângă tine. Mai stau aşa, priponită-n cot, şi te privesc din cap până-n tălpi, te miros de la frunte la ureche şi te mângâi cu degetul în podul palmei. Poate e doar din pur egoism sau poate doar

Prietenii din copilărie vor avea mereu un loc special în inimile noastre

0 Comentarii
Prietenii din copilărie vor avea mereu un loc special în inimile noastre
Suntem la Voineasa, la bunici, de câteva zile şi Luc râdea azi-dimineață singur prin casă.  -Mamai, de ce râzi? îl întreabă mama. -Vine Miruna la Voineasa, am vorbit cu Miruna. -De ce vrei să vină, mami? îl întreb şi eu. -Că îmi place de ea. -Îți e dor de ea? -Da. -Şi ei de tine? -Cred că da. Miruna este fetița prietenilor noştri, prima lui prietenă, primul lui prieten, primul copil cu care s-a jucat şi

Cuibăriți-vă la mine în brațe oricând vă cere inima şi oricât vă cere sufletul!

0 Comentarii
Cuibăriți-vă la mine în brațe oricând vă cere inima şi oricât vă cere sufletul!
Eu simt că nu am fost ținută în brațe de părinții mei cât aş fi vrut. Cât ar fi trebuit să îmi umplu rezervorul. Cât aş fi avut nevoie. Poate nu ştiți, dar am plecat de lângă ei la 11 ani. Am plecat de la Voineasa la oraş, în Râmnicu Vâlcea, pentru o educație mai bună şi pe ei îi vedeam la sfârşit de săptămână. Făceam 70 km în 3 ore cu autobuzul, “Rata”, îi spuneam,

E linişte în inima mea când închid ochii şi mă gândesc copilul meu!

0 Comentarii
E linişte în inima mea când închid ochii şi mă gândesc copilul meu!
După cum v-am scris, de câteva zile suntem la Bucureşti, fără Luc. Eu şi soţul meu lucrăm şi colindăm Bucureştiul de dimineaţa până seara, ca, în această săptămână, să terminăm şi noi cu casa şi cu ce ne trebuie pentru frăţiorul de va veni Îmi place tare mult să văd cum, încet-încet, toate prind contur. Nu mai am răbdarea de altădată, să stau chiar cu orele în magazine, dar plăcerea e acolo. Aşa de mare, că

Inima unei mame, un paradox. Pe cât de sensibilă, pe atât de puternică

0 Comentarii
Inima unei mame, un paradox. Pe cât de sensibilă, pe atât de puternică
Asta mi-a spus o cititoare. Asta mi-a scris o doamnă de mă citeşte şi mi-a rămas pe suflet, în gât, pe buricele degetelor şi am simţit nevoia să o dau mai departe. Fiindcă, da, are mare dreptate. De când devenim mame, ne scoatem inima la aer. O întindem pe tavă şi o lăsam la uscat, la iubit, la dăruit, la simţit. O ridicăm apoi spre cer şi o lăsăm goală, vulnerabilă, în văzul tuturor, să vadă