Nu, nu te-am uitat. Doar am grijă de copilul nostru…

Ştiu că nu mai suntem ca odinioară. Ştiu că nu mai suntem puştanii de se ascundeau pe bancă în fața farmaciei părăsite şi adormeau unul în brațele celuilalt. De nu voiau să mai ajungă acasă, să îşi dea drumul la mâini, să îşi rătăcească privirile. Ştiu că nu am făcut tot ce ne-am propus. Tot […]

Forța unei mame stă în copilul ei

Nu trebuie să fii părinte ca să fii puternic. Nu e necesar să ții piept greutăților vieții cu un omuleț, omulețul tău, de mână. Nu trebuie să primești tărie de la un zâmbet știrb. Nici măcar nu trebuie să ştii ce înseamnă să îți scoți inima din piept şi să i-o dai copilului tău, că […]

Iar el, el să nu mă uite

Dacă aş putea, m-aş teleporta uneori în spațiu să urlu, să îmi vărs frustrãrile şi să nu mă audă nimeni. Dacă aş putea, aş pocni din degete ca toți copiii să aibă părinți. Părinți buni. Dacă aş putea, mi-aş scoate de sub tricou încă opt mâini să fac toate treburile odată. Dacă aş putea, aş […]

Poate am norocul să nu mi se facă dor…

Nu ştiu dacă vi s-a întâmplat şi vouă, dar, uneori, eu mă trezesc că visez cu ochii deschişi. Mă trezesc cu sentimente de dor în mine şi îmi închipui fel de fel de amintiri. Mă las răpită de imagini fugitive, tardive, demult apuse, dar nostalgic de frumoase. Şi, deşi în realitate poate mă pierd zece-douăzeci […]