Acum câteva săptămâni, aveam tot şi habar nu aveam. Aveam serviciu, grădiniţe, teatru, lansări, linişte, joacă în parc, aveam întâlniri cu prietenii, aniversări, competiţii, concerte. Aveam tot şi nu ştiam. Nu ştiam că viaţa ne poate arăta şi degetul mijlociu sau, poate, nu am fost pregătiţi să ni-l arate. Încă suntem pe modul de aşteptare şi ne consolăm cu ideea că va fi bine. Speranţa asta din colţul minţii, că, în final, vom fi bine, ne ţine cu capul afară din apă.

Şi, da, abia aştept să pot să ies la mal. Să ies pe stradă, să îmi dau jos masca, mănuşile, să respir aerul fără pic de frică, să îmi îmbrăţişez părinţii, prietenii cu cel mai mare dor. Să îi promit universului că îi voi aprecia fiecare fir de iarbă pe care până acum l-am călcat, fiecare ploaie de care până acum m-am ferit.

Abia aştept să nu ne mai zâmbim de la distanţă, doar cu ochii. Şi să ne strângem în braţe. Putem face asta dacă stăm în case. Ascultaţi-mă, putem face asta dacă stăm în case. Fiţi bine până atunci!

PS: soţul meu îmi transmite că e prea apocaliptic mesajul meu din seara asta, că l-a citit înainte, si mă pune să adaug: staţi în case, că nu e atât de grav să ne plictisim câteva săptămâni. Cu bine, Andrei.

Poza: arhivă personală

Cu grijă,

Alexandra

Articolul Pentru toți cei dragi: abia aştept ziua în care ne vom putea lua în brațe! Fiți bine! apare prima dată în Bebelonia.ro.

Dar astăzi vreau să scriu un soi de editorial. O opinie pură, bazată doar pe experienţele pe care le-am trăit zilele acestea. Bazată pe ce am văzut online, pe ce am auzit, pe ce mi-au mai zis unii şi alţii. Contrar a ceea ce fac de obicei, fiindcă eu îmi exprim opinia doar despre ceea ce văd în realitate şi ştiu sigur. Dar acum îmi e imposibil, pentru că stau acasă. Însă, dacă mă înşel, vă rog mult să îmi spuneţi, pentru că eu aş vrea să nu am dreptate.

Eu de 10 zile nu am mai ieşit din casă. Copilul de 8, soțul de 7. Singurele două dăți au fost acum o săptămână: (1) în fața casei, în cartier (o jumătate de oră – o oră) şi (2) la spital, după ce a făcut copilul febră. Casă – maşină – spital, spital – maşină – acasă. Soțul meu a mai ieşit o singură dată în plus la magazin. O dată pe săptămână ne-am propus să luăm cele necesare. Eu chiar vreau să fiu un cetăţean responsabil, chiar vreau să ajut cât mai mult sistemul românesc şi îndemn cât pot, cât mă ţine gura să fim uniţi. Să evităm ceea ce ne poate paşte peste câteva săptămâni.

În schimb, nu îmi dau seama câţi oameni fac acelaşi lucru. Nu sunt pe stradă să pot să văd. Nu stau la bloc, la etaj, să urmăresc. Nu sunt cu geamul lângă vreun parc să văd dacă e gol sau plin. Dar văd pe reţelele noastre de socializare de toate zilele cum mijloace de transport în comun din oraşe mari par să fie ghiftuite (Marian Godină a pus o poză din Braşov). O amică mi-a zis de Iaşi, alta mi-a zis de Cluj. Prietenii mei, care mai merg din când în când la birou, cu maşina proprie, mi-au zis de Bucureşti. Alţii, în mediul virtual, au zis de Arad, Alba, Giurgiu, Brăila, Galaţi. Până şi eu vorbesc cu tata, la Voineasa, care spune că înţelege pericolul, că ştie că nu stăm bine, dar tot iese prin sat cu treburi. La noi nu e nimic, zice.

Şi ştiţi care este unul dintre numitorii comuni? Şi la Iaşi, şi la Braşov, şi la Cluj, şi la Voineasa, şi peste tot? Vârstnicii. Segmentul vulnerabil, pentru care noi, ăştia tineri, stăm, în primul rând, acasă. Sau, cel puţin, eu. Nu cred că ar fi o mai mare povară pe umerii mei să infectez pe cineva şi să aibă de suferit. Pentru siguranţa mea, a familiei, a lor, a tuturor nu am văzut un pom înflorit, nu am mai mers să îmi mai cumpăr vreo ţoală, nu m-am dus cu copilul la tobogan. Credeţi că mie îmi place să îi spun copilului încontinuu “nu, mami, nici azi nu putem ieşi din curte”, când se pune cu capul între zăbrelele de la poartă, aproape plângând?

Nu, sigur că nu. Şi slavă cerului că avem o curte, mică, mică, dar cât să ne bată soarele pe nas.

Ştiu că mai sunt oameni care nu pot sta şi merg la serviciu. Ştiu că sunt oameni în etate care nu circulă abrambura. Ştiu că mai sunt mame singure cu copiii acasă şi nu au încotro decât să îi ia cu ele la cumpărături. Dar vorbesc de oamenii care pot sta pe canapea, dar preferă să se plimbe. Care încă nu cred nimic. Şi care, mulţi dintre ei, sunt părinţii şi bunicii noştri, de care trebuie să avem grijă. Cheia e la noi să îi convingem, cum încerc şi eu să fac şi eu cu ai mei. Dar poate mă înşel şi străzile sunt goale. Ce ştiu eu? Doar stau de 10 zile închisă în casă.

Poze: comentarii culese şi compilate de mine de pe Facebook

Cu prietenie,

Alexandra

Articolul Convingeţi-vă părinţii şi bunicii să stea în case cât mai mult posibil! Noi stăm, în primul rând, pentru ei apare prima dată în Bebelonia.ro.

 Una dintre primele reguli pe care le învățăm la jurnalism e că o știre are o mai mică sau mai mare greutate în funcție de gradul de proximitate. Cu cât știrea are loc mai aproape de noi, cu atât impactul este mai mare. Cu cât este mai departe, cu atât lumea o poate băga sub preș. Din câte am observat, cam asta s-a întâmplat și acum.  

Pandemia a început în Wuhan, în China, un loc extrem de departe pentru creierul nostru, la peste 6.500 km distanță pe cale aeriană, un loc pe care mulți dintre noi nu știu dacă îl vom vizita vreodată. Pe 31 decembrie anul trecut, China a alertat OMS asupra mai multor cazuri de pneumonie neobișnuită în Wuhan (primul caz apărând cu o lună în urmă), un oraș port de 11 milioane de oameni din provincia Hubei. Virusul era necunoscut. Pe 7 ianuarie 2020, oficialii au anunțat că au identificat un nou virus, potrivit OMS, pe care l-au denumit COVID-19. 

 De atunci, numărul cazurilor de infectare a crescut în fiecare zi, ca azi (18 martie, ora 16.30) numărul să ajungă la peste 205.000 în 170 de țări, dintre care 8.200 de morți și 82.000 de vindecări. Restul-încă se luptă.

 Iată că noi abia acum, după două luni jumătate, am început să luăm în serios criza de coronavirus. Și asta “datorită” (dacă pot spune așa) Italiei, care este mult mai aproape de noi și care ne-a trezit că nu suntem la adăpost așa cum credeam. Exact ce vă spuneam mai sus: proximitate. Dar chiar și așa, încă avem oameni care se plimbă pe străzi și parcuri. 

Am vorbit cu Andreia Stan, o prietenă din Voineasa, care locuiește de mulți ani în Italia, într-un orășel situat la 100 de km lângă Roma, L’Aquila, unde sunt patru cazuri confirmate până acum.  Am rugat-o să ne transmită un mesaj și să ne spună cum a perceput ea, ca mamă, toată situația în care ne aflăm. Cu toții. Fiindcă, deja, ține de întreg mapamondul. 

Primele cazuri au fost descoperite Lombardia și nu ne-am panicat, pentru că inițial spuneau este o răceală puțin mai severă ce nu afectează copiii (iar aici am răsuflat ușurată având doi pitici), ci doar persoanele în vârstă și persoanele cu anumite boli severe. 

 Aici a fost greșeala autorităților că ne-au informat greșit, pentru că nu este deloc așa. Virusul se manifestă diferit de la o persoană la alta . Noi am conștientizat pericolul tardiv, cred că era jumătatea lunii Februarie când, într-o seară, ministrul din Italia a făcut o conferinţă, spunând că urmează să închidă orașele și să declare zonă roșie în Lombardia și satele vecine. Lumea când a auzit a început să fugă la propriu în toate colțurile, iar de aici a început “nebunia” . Inițial s-au închis școlile pe 27 februarie, dar părea a fi o vacanță anticipată de Paște, parcurile erau pline, centrele comerciale la fel, chiar dacă ni s-a comunicat să ieșim doar dacă mergem la muncă sau pentru necesitățile zilnice.  

 Tardiv au declarat zonă roșie în toată Italia (9martie), când numărul persoanelor pozitive era peste 20.000  

 De atunci mai sunt deschise doar marketurile, farmaciile, poștele și băncile cu orar redus, unde se intră doar câte unul. La market se intră 5-6 persoane, în funcție de cât de mare este acel magazin. Ai voie să cumperi doar lucruri de primă necesitate precum mâncare, detergenți și produse pentru igienă . Raionul de jucării, cărți de colorat/citit este închis, nu se pot achiziționa. 

 Trebuie să iasă doar un membru din familie la cumpraturi și preferabil doar o dată pe săptămână. Până ieri, cine nu respecta regulile primea o amendă de 206 Euro, care era penală. De astăzi, s-a schimbat legea: până la 6 luni de închisoare cu executare. 

 Noi suntem bine, stăm într-un orășel mai mic, deocamdată sunt doar 4 cazuri la noi și sperăm să nu mai crească. În schimb, chiar în seara aceasta la știri spuneau că în Bergamo spitalele sunt pline și că speră să nu fie nevoiți să înceapă să trieze lumea. Nu au ventilatoare mecanice suficiente. Mi se pare horror. 

 Ieri am făcut o săptămână de când nu am ieșit din casă, am impresia că timpul s-a oprit, nu faci nimic altceva decât mâncare, curățenie și multă joacă. Nici măcar nu poți să bei o cafea cu vecina. 

Pentru binele nostru și al celor din jur, să stăm cât mai mult în casă, să facem lucruri care ne lipseau înainte și să ne bucurăm unul de celalat. Stiu că este greu, dar este singurul lucru prin care am putea ajuta autoritățile și medicii, să facă faţă situației, şi-a încheiat  Andreia Stan mesajul.

 

V-am ataşat mai sus ultimele statistici, ca să vedeţi că Italia are şanse să depăşească, din păcate, China, la numărul de morţi, deşi numărul de infectări este de 2.5 ori mai mic. Italia s-a trezit mai târziu, noi mai avem o şansă.

Aşa că, încetați cu prostiile că la voi în oraș, comună, sat nu ajunge nimic (a ajuns în 170 de ţări, despre ce vorbim?). Încetați cu toate conspirațiile vieții, că întreg mapamondul uneltește ceva împotriva voastră, că mass-media manipulează, că nu există coronavirus. Mi se zbârlește pielea la câți oameni încă nu cred. Sigur că mai sunt știri false, sigur că se exagerează, sigur că nu avem încredere în politicieni. Dar chiar așa să nu credem doctorii, cei care își riscă viețile pentru noi și care ne roagă, necontenit, să stăm naibii în case? Sunt șanse să facem aproape toți. Dar important este să nu facem în același timp și să nu ne luptăm, ca proștii, pentru un pat în spital. Să jucăm ruletă rusească: cine trăiește și cine nu. Hai să fim mai înțelepți decât cei din restul Europei, pentru că avem ceea ce ei nu au avut: timp și informații. 

PS: departe de mine de a instaura panica. Doresc doar să trag un semnal de alarmă că noi, ăştia tineri, care trecem cu bine peste această „răceală”, „gripă”, cum vreţi să o numiţi, putem să dăunăm grav celor vulnerabili.

Poza de deschidere: primită de la Andreia

Cu bine,

Alexandra

Articolul Pentru Italia a fost prea târziu când s-a trezit. Pentru noi încă nu este! Interviu cu o mamă din Italia apare prima dată în Bebelonia.ro.

Chiar şi aşa, să nu credeţi că munca de acasă e vacanţă, ca şi când ai merge la un resort de 4 stele. Sigur, nu stai toată ziua pe un scaun de birou, să spunem. Poţi să iei mai multe pauze şi nu te contorizează nimeni, spre exemplu. Dar nu ai cum să fii la fel de prolific ca în mediul tău optim de lucru. În primul rând, pentru că nu te bruiază cel mai dulce, cel mai lipicios şi cel mai mic şef pe care l-ai avut vreodată: copilul tău. Pentru că, da, dragi angajatori, suntem izolaţi acasă, cu copii cu tot.

Pentru unii, este trecător. Unii părinţi se vor întoarce la birou după ce a trecut isteria coronavirusului. Însă, alţii vor continua să lucreze din dormitor, din baie, din bucătărie, în timp ce au grijă de copii, fiindcă nu îşi permit să nu. E greu şi stresant la birou, mai ales când ai deadline-uri şi manageri deloc flexibili. Dar să încerci să lucrezi de acasă, să pui bazele unui business sustenabil, făcând slalom printre scutece, biberoane, mâncare, curăţenie, este o adevărată aventură. Şi ştiu multe mame care reuşesc să facă asta şi pe care le stimez.

Vă las mai jos un mic dialog din realitatea proprie, ca să vedeţi ce înseamnă să fii o mamă care lucrează sau încearcă să lucreze de acasă. Nu vreau să demonstrez nimic altceva decât că nu e uşor nici la noi. Partea bună la mine e că nu sunt condiționată să postez articole zilnic (deşi aş vrea şi deşi în fiecare zi scriu, măcar un paragraf) şi nu am discuţii zilnice, la telefon, cu clienţii, cum au alte mame:

-Bună ziua, aş vrea să discutăm puţin despre ce mi-aţi trimis pe mail, spune clientul.

-Da, sigur, vă ascult, îi spui.

-Maaaaami, hai să ne jucăăăăăm, se aude din spatele tău.

-Shhhh, sunt la telefon, mai târziu puţin, te rog, zici pe un ton calm, încet, dar cu ochii bulbucaţi şi gura strâmbă, de parcă ai fi pe veceu. Speri să îl sperii. Pe copil, nu pe client.

-Aşa, zice clientul. Nu am înţeles punctul de la paragraful 3. Credeţi că îl putem refor…

-Maaaami, maaaami, veau apă! Se aude iar. 

Ai vrea să îi atragi atenţia că nu te-a rugat frumos, dar îi faci semn că DA, îi aduci, în timp ce clientul încă îţi spune ce nu a înţeles din mailul tău.

-Da, sigur, reformulăm, îi răspunzi pe un ton cât se poate de amabil. Dar cum aţi dori mai exact? îl întrebi, în speranţa că poate mai repetă şi asculţi ce ai pierdut.

-Mamiiiiiiii, fac caca, se aude chiar de la piciorul tău drept. Simţi cum ţi se umflă o venă şi mişună ca o râmă grasă printre tâmple, înghiţi în sec, îndepărtezi telefonul de ureche şi îi spui apăsat, printre dinţi:

-Oliţa e în baie, mami, doar ştii. Lasă-mă două minute, te rog, să vorbesc la telefon şi apoi stau cu tine.

-Alo, alo? Mă auziţi? întreabă clientul.

-Da, da, vă aud răspunzi, dregânu-ţi vocea. Te îndepărtezi de oliţă, te ascunzi în bucătărie. Şi când în sfârşit credeai că ai scăpat, că cel mic se uşurează în baie, îl auzi:

-Nuuuuu, eu veau să volbesc la telefooon, nu tu! Veau si eeeeeu, începe să plângă aşa de tare, cu pantalonii în vine, că ştii sigur că l-a auzit şi cel de cealaltă parte a firului.

-Mă scuzaţi, îi spui. Pot să vă sun puţin mai târziu când mi se eliberează programul?

-Da, sigur. Cam când credeţi?

-Cred că la prânz, spui cu fermitate. Ca apoi, să adaugi, încet: când îmi culc copilul.

Poza: Cristina Jilavu, Event Portrait, la lansarea volumului meu de poezii, Mama te iubeşte

Cu prietenie,

Alexandra

Articolul Cum lucrează mamele de acasă? În general, nu doar acum de coronavirus apare prima dată în Bebelonia.ro.

Dar, mai presus de toate, sunt mamă. Nu dezbat şi nu e momentul să dezbatem dacă fac bine ceea ce fac, dar eu îmi pun copilul pe primul plan în astfel de situaţii. Mi-l pun involuntar, în toate gândurile, şi îmi e foarte uşor să mă panichez când mă gândesc la sănătatea lui, indiferent cât de raţională aş fi. Îmi e foarte uşor să alunec pe o pantă emoţională, în care îmi fac mii de scenarii şi mii de procese de conştiinţă, de mi se taie picioarele şi respiraţia, în cazul în care nu aş lua toate măsurile necesare să îi fie lui bine. Apoi nouă.

Însă, în cercetările mele, am aflat nişte lucruri care mi-au calmat puţin instinctul matern şi pe care am vrut să vi le împărtăşesc şi vouă: 

• Sunt 114.595 cazuri confirmate, dintre care peste jumătate, 55,8%, s-au vindecat (64.046), iar 3,5% au murit (4.028)

•  0,2% din copii şi adolescenţi au murit, comparativ cu 15% din pacienţii de peste 80 de ani

• Până azi, niciun copil cu vârsta cuprinsă între 0 şi 9 ani nu a murit de coronavirus

• Copiii nu sunt scutiţi de coronavirus, dar simptomele lor sunt mai uşoare decât la adulţi, în majoritatea cazurilor

Menţionez că pe toate aceste date le-am accesat astăzi, 10 martie. Dacă vreţi să vedeţi ce se întâmplă în timp real, accesaţi şi voi două site-uri de încredere aici şi aici.

Nu vreau să credeţi că mă bucur că noi, adulţii, suntem mai vulnerabili. Dar prin faptul că cei mici sunt mai feriţi de coronavirus, parcă îmi oferă un soi de confort psihic şi mă pot concentra mai bine pe ce avem de făcut. Pentru noi toţi. Inclusiv pentru părinţi, bunici, unchi, mătuşi.

Studiu: copiii pot fi infectați cu noul coronavirus în aproape aceeaşi măsură ca adulții, dar simptomele lor tind să fie ușoare

“Copiii nu au mai puține șanse decât adulții să se infecteze cu noul coronavirus, dar sunt mai puțin susceptibili să se îmbolnăvească grav de la acesta.” 

Acestea sunt rezultatele unui nou studiu din provincia Shenzhen din China, încărcat pe site-ul de preimprimare MedRxiv pe 4 martie. Echipa de cercetare, condusă de oameni de știință de la Școala de Sănătate Publică Johns Hopkins Bloomberg (SUA) și Centrul Shenzhen pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (China), a urmărit 391 de persoane care au luat noul coronavirus, SARS-CoV-2, între 12 ianuarie și 14 februarie, precum și 1.286 din contactele lor apropiate. Această supraveghere a contactelor apropiate, directe le-a permis cercetătorilor să înțeleagă modul în care boala se răspândește prin prieteni, colegi și membri ai familiei, scrie livescience.com.  

Studiul nu este încă revizuit de alţi specialişti în domeniu, pentru a fi oficial publicat în vreun Jurnal de Medicină (e foarte recent), dar a reprodus un model pe care cercetătorii îl observă încă de la începutul focarului: copiii par să se comporte mai bine în această criză faţă de adulţi. Acest lucru se datorează faptului că copiii au plămâni mai sănătoși decât adulții (nu fumează și au mai puțini ani de expunere la poluare) și pentru că adulții sunt mai susceptibili să aibă răspunsuri imune periculoase la boli respiratorii, au mai spus cei de la livescience.com

Cu toate acestea, noua cercetare arată că, de fapt, copiii prind coronavirusul aproximativ la același ritm ca și adulții. Conform constatărilor, 7,4% dintre copiii expuși la unul dintre purtătorii cunoscuți ai bolii din studiu au fost ulterior testaţi pozitiv pentru boală, similar cu media populației de 7,9%.

Copiii nu sunt mai sensibili la infecţia cu noul coronavirus, comparativ cu populaţia generală, conform datelor existente până în prezent. De fapt, majoritatea cazurilor confirmate de COVID-19 raportate din China au avut loc la adulți. Au fost raportate și infecţii la copii, inclusiv la copii foarte mici. Aproximativ 100 de cazuri la copii au fost raportate la nivel mondial, iar cei mai mulți dintre ei au luat infecţia de la un membru al familiei. Potrivit experţilor UNICEF și specialiştilor din cadrul Centrului pentru prevenirea şi controlul bolilor (CDC) din Statele Unite ale Americii, noul coronavirus pare să provoace o infecţie mai uşoară la copii decât la adulţi sau persoane în vârstă, potrivit reginamaria.ro 

INTERVIU – Dr. Irina L. Nistor, medic generalist, Bucureşti

Am pus câteva întrebări doamnei doctor Irina L. Nistor, medic generalist, un interviu prin care ne explică pe larg cum stau lucrurile, cum ar trebui să procedăm în această perioadă, ce înseamnă o igienă corectă şi de ce fumătorii ar trebui să aibă grijă. Un interviu pe care vă invit să îl citiţi până la capăt.

1.Doamna doctor, aş vrea să răspundem la câteva întrebări, scurte şi la obiect, care ne cutreieră creierul zilele acestea. Am citit multe, am auzit şi mai multe, dar aş vrea să îmi spuneţi dumneavoastră cum se vede, de partea cealaltă, a specialiştilor, această criză pe de-o parte epidemiologică, pe de alta – emoţională.

Ca și în societate, părerile sunt împărțite, în sensul ca pe de-o parte avem de-a face cu o atitudine relaxata, iar pe de alta parte cu medici care se pregătesc intens pentru epidemia anticipata. Diferențele de raportare la situație se bazează însă atât pe niște realități pe care nu le putem nega, cât și pe experienta personală, și anume: îngrijorarea vine din faptul ca rata de răspândire a virusului este ridicată, ceea ce implica mai departe o nevoie crescută de disponibilitate în serviciile de specialitate, ori, oamenii continuă să se îmbolnăvească în același ritm ca și pana acum din alte cauze, iar o suprapunere a unei epidemii de anvergura celei de SARS-CoV-2, aşa cum o putem urmări în Italia, de exemplu, ar presupune o criză acută de paturi disponibile în secțiile de terapie intensivă pentru cazurile severe. Mai departe, expunerea personalului medical, și aşa puțin numeros, la riscul de îmbolnăvire nu este de trecut cu vederea, mai ales în condițiile în care echipamentul de protecție nu este disponibil în toate unitățile sanitare în cantitate suficienta. Lipsa specialiștilor care sa îngrijească pacienții nu ar reprezenta un factor pozitiv în evoluția stării de sănătate a celor infectați.

De asemenea, într-un studiu recent se arată că cel mai mare risc asociat formelor severe de boală și decesului este fumatul, un fapt de luat aminte pentru populația românească, din rândul căreia o treime este fumătoare.

Pe de alta parte, măsurile de protecție impuse de Guvern pot avea un impact major în încercarea de a domoli răspândirea SARS-CoV-2, atâta timp cât la nivel de individ, fiecare se asigură ca întrunește normele minime de precauție: spălatul pe mâini cu apă și săpun cât mai des și timp de cel puțin 20 secunde, evitarea spaţiilor aglomerate și a contactului cu persoanele care suferă de infecții respiratorii, folosirea unei batiste/a unui șervețel atunci când se tușește/strănuta, iar in lipsa acestora- tușitul în cot, purtarea măștii de protecție în cazul care există simptome specifice, curățarea suprafețelor cu dezinfectanţi chimici pe baza de alcool sau clor, evitarea atingerii feței cu mâinile murdare.

Optimismul vine din constatarea ca majoritatea celor infectați (peste 80%) prezintă forme ușoare de boală, de altfel copiii par a fi protejați de formele severe și nu în ultimul rând, mobilizarea autorităților atât la nivel local, național, cât și la nivel global într-un efort comun de a gestiona răspândirea virală, ar trebui să ne confere un sentiment de siguranță- cred că suntem capabili să prevenim situații critice dacă respectăm cu strictețe câțiva pași de bun-simț, as spune eu.

2.Ce părere aveţi de aceste noi studii, care ne arată că şi copiii sunt aproape la fel de expuşi coronavirusului ca adulţii, dar reuşesc să îl ţină mai bine în frâu?

R: Pe măsură ce căpătăm mai multă experiență, se trag noi concluzii. Doar urmărind evoluția îmbolnăvirilor și a vindecărilor putem avea și concluziile corecte. Pana în prezent, afectarea copiilor de COVID-19 s-a dovedit a fi cea mai ușoară în raport cu afectarea adulților și în special a vârstnicilor care asociază și comorbidităţi, unde se întâlnesc și cazurile severe sau chiar critice de boală. Formele ușoare de boală întâlnite în rândul copiilor se pot datora faptului ca multe dintre răcelile obișnuite sunt cauzate de tulpini mai blânde ale aceluiași virus, ceea ce le-ar putea conferi o imunitate parțială în fața noii tulpini.

3. Ce ne recomandaţi să facem? Să mergem la bunici, la ţară, cei care avem posibilitatea, sau să rămânem în casă şi să evităm aglomeraţiile?

R: Oricare dintre aceste două variante este de luat în considerare, atâta timp cât se respectă în continuare măsurile de igienă impuse. Activitățile în aer liber sunt chiar recomandate, dacă asta se înțelege prin mersul la țară, la bunici. Copiii au nevoie sa fie încurajați în a rămâne activi.

4. Igiena e foarte importantă, în general, dar mai ales acum. E ok să folosim şerveţele umede şi geluri antibacteriene pentru copii, în cazul în care nu avem săpun şi apă la îndemână? Citisem studii că, folosite în exces, dăunează.

R: Spălatul mâinilor cu apă și săpun timp de cel puțin 20 secunde după utilizarea toaletei, înainte de masă şi după ce tușim/strănutam reprezintă cea mai eficientă metodă de a ţine virusurile la distanță, iar în lipsa săpunului ne putem dezinfecta mâinile cu soluții dezinfectante ce conțin alcool în proporție de cel puțin 60 %.

5. Ce mesaj aveţi pentru noi, mamele mai panicate?

R: Frica este o reacție normală, un răspuns emoțional în fața unui pericol real sau perceput ca iminent, în lipsa căreia ne-am expune la riscuri inutile, deci este constructivă până într-un anumit punct.

Starea de panică presupune însă un sentiment intens de anxietate care ne paralizează reacțiile, produce palpitații, senzații de sufocare, sentimentul de pierderea controlului, frica de moarte și alte reacții fizice, toate aceste simptome fiind catalogate ca atac de panică.

După cum știm, ne temem adesea de necunoscut, astfel că, în situația de față se recomandă informarea din surse sigure, păstrarea calmului și urmarea indicațiilor medicale.

6. Dacă aţi vrea dumneavoastră să mai adăugaţi ceva important şi eu nu am ştiut să întreb, vă rog mult să o faceţi.

R: Nu ne confruntam doar cu o epidemie de SARS-CoV-2, ci și cu o epidemie de dezinformare, cunoscută sub termenul de infodemie. Aceasta pune probleme serioase întrucât răspândirea ei este cu atât mai rapidă prin intermediul rețelelor de socializare, internetului și presei, rezultatul final fiind crearea panicii. Efectul panicii se răsfrânge asupra populației, care în lipsa informației de calitate, nu știe cum să (re)acționeze în situație de criza. În acest context salut demersul tău de a oferi cititorilor acces la informații din surse oficiale și sfătuiesc pe toți cei interesați sa acceseze site-ul OMS, Unicef, paginile autorităților locale și naționale din țara în care locuiesc, precum și publicațiile de specialitate dacă doresc aprofundarea cunoștințelor. Un om informat este mai puțin susceptibil în fața fricii, are o conduită corectă întrucât ia decizii bazate pe rațiune și reprezinta astfel un pilon important în stoparea răspândirii epidemiilor (atât a virusului, cât și a dezinformării aferente).

Îi mulţumesc doamnei doctor pentru timpul acordat, iar vouă vă doresc discernământ, vigilenţă şi atenţie.

Să avem grijă la igienă.

Poza de deschidere: arhivă personală

Sănătate multă tuturor,

Alexandra

Articolul Copiii infectaţi cu coronavirus sunt mai puțin susceptibili să se îmbolnăvească grav de la acesta. Studiu şi interviu cu specialist apare prima dată în Bebelonia.ro.