Pentru Italia a fost prea târziu când s-a trezit. Pentru noi încă nu este! Interviu cu o mamă din Italia

0 Comentarii
Pentru Italia a fost prea târziu când s-a trezit. Pentru noi încă nu este! Interviu cu o mamă din Italia

După atâtea măsuri luate la nivel național, după atâtea povești din Italia, după atâtea anunțuri oficiale de apel la izolare în toată lumea, încă sunt oameni care nu cred că ne aflăm în vreun pericol. Încă sunt oameni care așteaptă să le bată noul virus la ușă, ca să se convingă. Iar acest lucru se întâmplă, după mine, pentru că încă se află departe de zone de conflict.  

 Una dintre primele reguli pe care le învățăm la jurnalism e că o știre are o mai mică sau mai mare greutate în funcție de gradul de proximitate. Cu cât știrea are loc mai aproape de noi, cu atât impactul este mai mare. Cu cât este mai departe, cu atât lumea o poate băga sub preș. Din câte am observat, cam asta s-a întâmplat și acum.  

Pandemia a început în Wuhan, în China, un loc extrem de departe pentru creierul nostru, la peste 6.500 km distanță pe cale aeriană, un loc pe care mulți dintre noi nu știu dacă îl vom vizita vreodată. Pe 31 decembrie anul trecut, China a alertat OMS asupra mai multor cazuri de pneumonie neobișnuită în Wuhan (primul caz apărând cu o lună în urmă), un oraș port de 11 milioane de oameni din provincia Hubei. Virusul era necunoscut. Pe 7 ianuarie 2020, oficialii au anunțat că au identificat un nou virus, potrivit OMS, pe care l-au denumit COVID-19. 

 De atunci, numărul cazurilor de infectare a crescut în fiecare zi, ca azi (18 martie, ora 16.30) numărul să ajungă la peste 205.000 în 170 de țări, dintre care 8.200 de morți și 82.000 de vindecări. Restul-încă se luptă.

 Iată că noi abia acum, după două luni jumătate, am început să luăm în serios criza de coronavirus. Și asta “datorită” (dacă pot spune așa) Italiei, care este mult mai aproape de noi și care ne-a trezit că nu suntem la adăpost așa cum credeam. Exact ce vă spuneam mai sus: proximitate. Dar chiar și așa, încă avem oameni care se plimbă pe străzi și parcuri. 

Am vorbit cu Andreia Stan, o prietenă din Voineasa, care locuiește de mulți ani în Italia, într-un orășel situat la 100 de km lângă Roma, L’Aquila, unde sunt patru cazuri confirmate până acum.  Am rugat-o să ne transmită un mesaj și să ne spună cum a perceput ea, ca mamă, toată situația în care ne aflăm. Cu toții. Fiindcă, deja, ține de întreg mapamondul. 

Andreia şi familia

Primele cazuri au fost descoperite Lombardia și nu ne-am panicat, pentru că inițial spuneau este o răceală puțin mai severă ce nu afectează copiii (iar aici am răsuflat ușurată având doi pitici), ci doar persoanele în vârstă și persoanele cu anumite boli severe. 

 Aici a fost greșeala autorităților că ne-au informat greșit, pentru că nu este deloc așa. Virusul se manifestă diferit de la o persoană la alta . Noi am conștientizat pericolul tardiv, cred că era jumătatea lunii Februarie când, într-o seară, ministrul din Italia a făcut o conferinţă, spunând că urmează să închidă orașele și să declare zonă roșie în Lombardia și satele vecine. Lumea când a auzit a început să fugă la propriu în toate colțurile, iar de aici a început “nebunia” . Inițial s-au închis școlile pe 27 februarie, dar părea a fi o vacanță anticipată de Paște, parcurile erau pline, centrele comerciale la fel, chiar dacă ni s-a comunicat să ieșim doar dacă mergem la muncă sau pentru necesitățile zilnice.  

 Tardiv au declarat zonă roșie în toată Italia (9martie), când numărul persoanelor pozitive era peste 20.000  

 De atunci mai sunt deschise doar marketurile, farmaciile, poștele și băncile cu orar redus, unde se intră doar câte unul. La market se intră 5-6 persoane, în funcție de cât de mare este acel magazin. Ai voie să cumperi doar lucruri de primă necesitate precum mâncare, detergenți și produse pentru igienă . Raionul de jucării, cărți de colorat/citit este închis, nu se pot achiziționa. 

 Trebuie să iasă doar un membru din familie la cumpraturi și preferabil doar o dată pe săptămână. Până ieri, cine nu respecta regulile primea o amendă de 206 Euro, care era penală. De astăzi, s-a schimbat legea: până la 6 luni de închisoare cu executare. 

 Noi suntem bine, stăm într-un orășel mai mic, deocamdată sunt doar 4 cazuri la noi și sperăm să nu mai crească. În schimb, chiar în seara aceasta la știri spuneau că în Bergamo spitalele sunt pline și că speră să nu fie nevoiți să înceapă să trieze lumea. Nu au ventilatoare mecanice suficiente. Mi se pare horror. 

 Ieri am făcut o săptămână de când nu am ieșit din casă, am impresia că timpul s-a oprit, nu faci nimic altceva decât mâncare, curățenie și multă joacă. Nici măcar nu poți să bei o cafea cu vecina. 

Pentru binele nostru și al celor din jur, să stăm cât mai mult în casă, să facem lucruri care ne lipseau înainte și să ne bucurăm unul de celalat. Stiu că este greu, dar este singurul lucru prin care am putea ajuta autoritățile și medicii, să facă faţă situației, şi-a încheiat  Andreia Stan mesajul.

 

V-am ataşat mai sus ultimele statistici, ca să vedeţi că Italia are şanse să depăşească, din păcate, China, la numărul de morţi, deşi numărul de infectări este de 2.5 ori mai mic. Italia s-a trezit mai târziu, noi mai avem o şansă.

Aşa că, încetați cu prostiile că la voi în oraș, comună, sat nu ajunge nimic (a ajuns în 170 de ţări, despre ce vorbim?). Încetați cu toate conspirațiile vieții, că întreg mapamondul uneltește ceva împotriva voastră, că mass-media manipulează, că nu există coronavirus. Mi se zbârlește pielea la câți oameni încă nu cred. Sigur că mai sunt știri false, sigur că se exagerează, sigur că nu avem încredere în politicieni. Dar chiar așa să nu credem doctorii, cei care își riscă viețile pentru noi și care ne roagă, necontenit, să stăm naibii în case? Sunt șanse să facem aproape toți. Dar important este să nu facem în același timp și să nu ne luptăm, ca proștii, pentru un pat în spital. Să jucăm ruletă rusească: cine trăiește și cine nu. Hai să fim mai înțelepți decât cei din restul Europei, pentru că avem ceea ce ei nu au avut: timp și informații. 

PS: departe de mine de a instaura panica. Doresc doar să trag un semnal de alarmă că noi, ăştia tineri, care trecem cu bine peste această “răceală”, “gripă”, cum vreţi să o numiţi, putem să dăunăm grav celor vulnerabili.

Poza de deschidere: primită de la Andreia

Cu bine,

Alexandra

Sunt Alexandra Lopotaru, jurnalist, blogger, autor de carte pentru copii și mama de Luc, un băiețel cu ochi-pelin. Sunt amorezată din Nord până în Sud de familie, scris și poezii, iar cea mai mare dorință este să ne păstrăm cu toții măcar o bucățică din naivitatea, curiozitatea și bunătatea copiilor din noi.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.