dacă o să te uiți atent pe trotuar, pe geamul de la maşina ta, 

o să vezi o mamă. 

Imposibil să nu vezi una. 

Ba ținând de mână copilul cocoțat pe bordură, 

ba țipând să nu se oprească în mijlocul străzii, 

ba ştergându-i nasul, 

ba cântând şi povestind, 

ba tunând şi fulgerând.

O să vezi o mamă într-un moment al ei, 

într-un context restrâns, punctual, 

o să o vezi fugitiv. 

Nu ştiu ce impresia îți va lăsa, 

ce părere îţi va face când o vei vedea purtându-şi copilul, 

dar permite-mi să îți spun un secret: 

O mamă poartă mult mai multe griji şi întrebări decât kilograme,

Poartă mult mai multă înţelepciune decât orgoliu,

Poartă mai multe mângâieri decât pantofi,

Mai multă putere decât zbucium.

O mamă poartă mult mai multă răbdare decât ţipete,

Poartă mult mai multă emoție decât nesiguranţă,

Poartă mult mai multă căldură decât oboseală,

Mai multă vinovăţie decât timp liber.

O mamă poartă mai mult altruism decât serile în care mănâncă singură, pe ascuns, o nuga,

Poartă timp mai mult decât un ceas azvârlit la mână,

Poartă mult mai multe vorbe dulci decât nopţi nedormite,

Mult mai multe lacrimi decât zilele pe care le mai are.

O mamă, da, o mamă poartă mult mai multă iubire decât…orice.

Aşa că, dacă o vezi, când o vezi, să îi spui că îi stă demenţial de bine.

Poza: arhivă personală, chiar din seara aceasta.

Cu drag,

Alexandra

Articolul O mamă poartă mai multă iubire decât…orice apare prima dată în Bebelonia.ro.

Sigur, au fost momente în viaţa mea când mi-a fost tare greu. Mai sunt momente în viaţa mea când pic în nostalgii şi tristeţi. Când mă cert cu soţul, când mă cert cu copilul, când mă cert pe mine. Când mă dezechilibrez emoţional de la prea multe în prea puţin timp.

Dar apoi, apare acest Făt-Frumos cu ochii precum algele mării, de 92 de cm, care îmi pune mânuţele pe obraz şi s-a terminat cu orice lamentare. Prind parcă puteri nebănuite şi mă ridic din orice colţ aş fi. Prind forţe veşnice doar de la privirea lui. Cum este posibil aşa ceva? Nu ştiu să vă spun.

Dar ştiu să vă spun de ce iubesc să fiu mamă:

Pentru că ador să îi şterg obrazul de porumb, smântână, pământ şi apoi să îl pup apăsat, până nu fuge iar la joacă. 

Pentru că mi se pare fantastic să fii singurul om în brațele căruia se linişteşte noaptea.

Pentru că ador să îmi trec degetele prin părul lui fin şi să i-l aranjez într-o parte.

Pentru că iubesc să ne plimbăm amândoi de mână pe stradă şi să ne vedem umbrele făcând acelaşi lucru.

Pentru că iubesc să simt un cap mic la piept, picioare subţiri pe genunchii mei şi mânuţe vârâte în sân.

Pentru că am înțeles iubirea necondiționată.

Pentru că există cineva pe lumea asta care mi-a auzit inima bătând din interior.

Pentru că am devenit mai responsabilă, pentru că mănânc mai sănătos, pentru că sunt atentă la bucurii mici, mărunte şi multe.

Pentru că nu am mai întâlnit o voce mai frumoasă care să mă strige.

Pentru că nu am crezut că „mama” poate fi cel mai frumos compliment.

Pentru că niciodată nu am ştiut că pot fi atât de puternică în situații de urgență.

De ce iubesc să fiu mamă?

Pentru nu aş mai şti, nu aş mai putea şi nu aş mai vrea vreodată să nu mai fiu.

Pentru că îl iubesc.

Poza: arhivă personală. Poza e din seara asta, frântă de oboseală, dar cu fericirea în brațe.

Cu prietenie,

Alexandra

Articolul De ce iubesc să fiu mamă… apare prima dată în Bebelonia.ro.

Vine o zi când, după ce vă trântiți uşa în nas unul altuia, după ce dormiți separat atâta amar de timp, după ce are impresia că l-ai uitat de tot, vă adunați pe pat, în jurul copilului vostru şi vă strângeți mâinile în tăcere.

Vine o zi când, după dureri de canale înfundate, după ragade ce par că nu mai trec, după vinovății ce-ți joacă-n cap că nu încă nu simți magia, paralizezi când se prinde cu mânuța de degetul tău şi adoarme pe tine.

Vine o zi când, după rugăminți stăruitoare să ia măcar o înghițitură, după multele budinci cu pseudo-cereale, pe care le mesteci tu în final, să nu le arunci la gunoi, vine copilul la tine şi te întreabă de căpşuni.

Vine o zi când, după strigăte infinite de atenție, după ceasuri în care nu l-ai mai putut lăsa o dată nesupravegheat, după aplecări de te-ai cocoşat de tot, îți priveşti copilul cum se joacă singur pe podea şi mângâie maşinile.

Vine o zi când, după luni în care i-ai sărutat juliturile, după sute de zile în care i-ai şters lacrimile rostogolite pe pomeți, după miile de îmbrățişări de consolare, copilul tău te vede tristă şi suflă să îți treacă.

Vine o zi când, după certuri pe jucăriile din casă, după certuri pe brațele tale limitate, după împingeri, împunsături şi urlete, copilul mare îl ia pe cel mic de mână şi îi spune că e prietenul lui cel mai bun.

Vine o zi când, după momente clintite de cumpănă, după momente de neîncredere fără hotar în tine, după îndoieli şi temeri că nu faci exact ca în cărți, copilul tău îți aduce viorele şi îți spune că te iubeşte.

Vine o zi dintr-asta, de îți mută inima-n gâtlej şi, când vine, îți dai seama că a meritat totul.

Poza: Leea Onufrei

Cu prietenie,

Alexandra

Articolul Vine o zi apare prima dată în Bebelonia.ro.